„Pariu cu mintea, viitor fără umbre” a însemnat o mobilizare extraordinară, la Câmpina, pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor. În fața a 350 de elevi și 50 de cadre didactice, psihoterapeutul Elena Călugăru, fondatoarea centrului Azami IF, alături de invitați, printre care s-au numărat și două deținute de la Penitenciarul Târgșor, încarcerate pentru trafic de droguri, au vorbit tinerilor despre iadul care înseamnă consum de stupefiante și cum un om poate ajunge o epavă, ce toată viața va trăi cu eticheta de „narcoman”.
Din articol
Asociația Azami IF, din Câmpina, s-a născut din dorința de a construi o comunitate în care copiii, adolescenții și adulții să găsească sprijin emoțional real și să învețe să se cunoască și să se dezvolte într-un mediu sigur și prietenos. Tot în cadrul centrului, însă, aceștia mai învață ceva: cum să nu cadă pradă consumului de substanțe interzise, fiindcă „iluzia fericirii” se plătește, de cele mai multe ori, cu propria sănătate și viață.
În cadrul conferinței „Pariu cu mintea, viitor fără umbre”, organizată de IPJ Prahova – Biroul Siguranța Școlară, Asociația Azami IF, Poliția Municipiului Câmpina, ISJ Prahova și Penitenciarul de Femei Ploiești Târgșor, liceenilor le-au fost oferite informație, orientare, dar și alternative sănătoase înainte ca aceștia să ajungă în situații din care să nu mai poată ieși.
Elena Călugăru, psihoterapeut: „E nevoie să fim împreună, altfel durerea emoțională ne poate copleși”
„Spun mereu, adicția începe pe culoarul de dezvoltare al vieții. Ea începe de când ne naștem, suntem copii, în funcție de modul în care ne dezvoltăm. Noi, oamenii, trăim în comunitate, nu putem funcționa separat. Copiii, tinerii, nu au capacitatea de a se autoregla până la 24 de ani.
Ce înseamnă asta? Că atunci când eu nu găsesc disponibilitate emoțională, cred că nu sunt suficient de bun. Eu nu o să cred niciodată că adultul din viața mea, copil fiind, are job și facturi. O să îmi vină greu să înțeleg de ce nu e disponibil pentru mine, pentru că sunt copilul lui și e normal să fiu o prioritate.
Și atunci când părinții au joburi și societatea merge pe repede înainte, când telefoanele sunt la orice pas, când chiar dacă suntem prezenti fizic, dar nu suntem prezenți emoțional, celălalt nu se poate coregla cu noi. Ce integreaza el în astfel de momente? Integrează faptul că nu merită sau că a facut ceva greșt, iar asta înseamnă durere emoțională.
Atunci când nu am cu cine să mă întâlnesc în relație, când nu am cui să zâmbesc și cine să îmi zâmbească înapoi, caut refugii. Ce fel refugii? Substanțe, jocuri, calculator, telefon, iar asta mă deconectează de viață, de familie, de prieteni.
Citește și: Psiholog: „Prevenția nu începe când copiii sunt deja sunt dependenți”
Care este mesajul meu? Împreună putem face mult mai mult decât individual. Fără coreglare nu pot să merg mai departe, iar când nu pot să merg mai departe și încep să îmi pun etichete, să sufăr, să nu dorm, să mă izolez, să consum, viața o ia inainte pe pilot automat, iar eu pierd controlul și nu mai sunt cine puteam să fiu. Copii, dacă vă e greu și vă simtiți singuri, cereți ajutorul. E nevoie să fim împreună, altfel durerea emoțională ne poate copleși. Și e mult mai ușor să previi, decât să intervii”, a transmis liceenilor prezenți psihoterapeutul Elena Călugăru.
Momentul în care, pur și simplu, în sala Casei de Cultură „Geo Bogza” s-a făcut o liniște mormântală a fost cel în care, însoțite de polițiști, pe scenă au urcat Demetra și Diana. Două femei, ambele cu studii superioare și o viață cândva activă, ajunse, din păcate, după gratii din cauza traficului de stupefiante. Asumate, ambele și-au spus poveștile cumplite și tot ambele au recunoscut că au intrat în relații toxice cu dealeri de droguri, iar asta le-a distrus un viitor care putea fi cu totul altfel.
Diana are de executat 3,5 ani de închisoare pentru trafic de droguri
Diana a povestit că a început să consume cocaină undeva la 28 de ani. Viața ei, deși frumoasă și liniștită, avea niște goluri emoționale, a mărturisit femeia care execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 5 luni.
A terminat Facultatea de Științe Economice și a lucrat în domeniu o perioadă. În viața ei a apărut un bărbat care se ocupa cu traficul de droguri. „Am început la petreceri. Mi se spunea: <Hai, trage și tu o linie!>, și așa am ajuns să prizez cocaină. Poți spune de 99 de ori <nu>, dacă ai spus o singură dată <da>, ai distrus toată munca de-o viață, așa cum am făcut eu.
După ce am zis <da>, am început să consum tot mai des, până în punctul în care prizam de câteva ori pe zi. Când am intrat în acea relație cu dealer-ul, ajunsesem să vindem plicuri doar ca să facem bani să ne drogăm.
Citește și: Isabela Alexe, psiholog: „A cere sprijin e un act de grijă și curaj”
După ce au intrat mascații peste noi în casă și ne-au încătușat, am simțit cum viața mea s-a sfârșit. Practic, în penitenciar devii o legumă. Stai între patru pereți, ești scos să mai iei o gură de aer și cam atât. Mi-au rămas, azi, alături doar familia și trei prieteni. În rest, toți s-au îndepărtat.
Știu cum mă privește societatea: ca pe o pușcăriașă de care nu vrea să se apropie. Voi trăi cu acest stigmat toată viața, iar ceea ce vreau să vă transmit, din poziția omului care și-a distrus viața, e să nu permiteți vreodată acestui viciu să pună gheara pe voi. Fiindcă nimic nu e mai frumos decât o viață sănătoasă în libertate”, a povestit Diana.
Demetra are 21 de ani, a terminat Facultatea de Filosofie la Iași și, de cinci luni, e în spatele gratiilor
În completarea ei a venit și Demetra, o tânără ajunsă la Penitenciarul de Femei Târgșor tot din cauza traficului de droguri și tot din cauza faptului că a intrat într-o relație bolnavă cu un dealer de stupefiante. Demetra are 21 de ani, a terminat Facultatea de Filosofie la Iași, și, de cinci luni, e în spatele gratiilor. Tânăra are de executat o condamnare de 2 ani și jumătate pentru complicitate la trafic de droguri.
Povestește că a început să consume substanțe interzise de la vârsta de 16 ani, tot din cauza unor goluri emoționale și a unui anturaj greșit ales.
Citește și: Femei abuzate cu ordinul de protecție în mână. Sfatul psihologului
„A început totul într-o joacă, asta ca să nu fiu considerată de așa-zișii prieteni fraieră sau lașă. Am început să consum canabis zilnic, dar mă drogam și cu altfel de substanțe. Ajunsese să fie singura mea preocupare: de unde fac rost de drog? Îmi este foarte greu să vorbesc… Vedeam prietenii în jur cum ajunseseră să se autodistrugă din ce în ce mai rău, unii nu mai sunt printre noi azi, sau au ajuns niște zombi, care urmăresc doar să își procure praful sau drogul injectabil….
În facultate am intrat, din nefericire, într-o realție cu un dealer. Ne-am mutat împreună, știam ce face, îl ajutam să facă plicuri, mergeam cu el când făcea tranzacțiile, vedeam tot felul de oameni în diferite stadii de distrugere fizică și psihică, în diferite stadii de sevraj, ceea ce mă afecta. Trebuia să renunț, dar, din cauza substanței, credeam că e singurul lucru care mă poate ajuta să suport, pentru că nu mai eram eu.
Ajunsesem să consider că sunt eu, cea adevărată, doar când sunt drogată. Eu pot să spun astăzi că nu mi-am pierdut libertatea când am ajuns în penitenciar, într-o celulă cu alte 12, 16 femei, ci când am încercat prima dată droguri. Iar povestea mea sper să fie cel mai bun semnal că acest viciu te distruge. Te distruge fizic, te distruge emoțional și îți termină calitatea de om funcțional, de om normal într-o societate normală”.
