Multe femei, victime ale violenței domestice, preferă să sufere în tăcere fără să ceară ajutor, de teamă că vor fi arătate cu degetul, ori fiindcă nu au unde să plece cu copiii. Copii care, de cele mai multe ori, sunt martori, sau chiar victime ale furiei celor care se presupune că ar trebui să le fie tați. Doamna Alina este exemplul viu că există viață și după abuz. Azi în vârstă de 52 de ani, femeia a avut curajul, în urmă cu patru ani, să facă primul pas spre libertate.
Iar primul pas s-a numit locuința protejată din cadrul DGASPC Prahova, unde ajung femei chinuite de către cei care le-au fost parteneri de viață. Și alături de care au unul, doi, sau mai mulți copii.
Povestea Alinei cutremură. Știa că voi ajunge la centru, așa că, de teamă să nu omită ceva, și-a scris pe hârtie, cu mâna tremurândă, calvarul prin care a trecut ani de zile. A venit însoțită de fiica ei, Ioana, azi în vârstă de 18 ani.
În momentul în care au ajuns la centrul din Ploiești, urmare a bătăilor crunte, fata avea 15 ani. Se pregătea de Evaluarea Națională și își dorea să fie admisă la Colegiul Pedagogic „Regina Maria” din Ploiești.
„Am trecut prin infern și am reușit să ies”
„Cel mai important, însă, e că mi-am salvat copilul”, își începe Alina povestea.
Deși are doar 52 de ani, chinurile și teroarea în care a trăit și-au lăsat puternic amprenta pe chipul ei, brăzdat de suferință. Chiar dacă au trecut niște ani, femeia spune că încă simte frică atunci când își povestește viața și își aduce aminte.
Nu că ar putea uita vreo secundă… Ochii i se umplu de lacrimi, iar foile pe care și-a notat gândurile cu greu pot fi stăpânite din cauza tremurului.
„26 de ani am trăit cu acest om. Am avut doi copii, un băiat și o fată. Azi nu mai am decât fata, băiatul mi s-a prăpădit. A murit înecat pe când avea doar 24 de ani. Alături de tatăl copiilor am trăit bine o perioadă. Apoi, parcă i-a luat Dumnezeu mințile.
A început cu agresivitate verbală, iar până la bătaie nu a mai fost decât un pas. Nu exista zi în care să nu fiu jignită și făcută în toate felurile, dar și lovită, inclusiv cu lopata. Fata la fel. Se pregătea, biata de ea, de examen, iar în casa noastră era numai scandal, cu Poliția la ușă”, povestește Alina.
„Am zis gata. Asta nu e viață”
Își frânge nervoasă degetele atunci când rememorează. Ioana e, însă, acolo, lângă ea, pe canapea, și își mângâie mama atunci când vede că începe să se piardă sau că ochii i se împăienjenesc de lacrimi.
„Nu mai aveam loc pe corp fără vânătăi. Am înghițit mult timp, am zis că poate se va schimba, dar când a început să lovească și copilul am zis gata. Asta nu e viață. Fata mea nu trebuie să mai sufere și nici eu”, mai spune Alina.
La singura locuința protejată din Ploiești a ajuns în 2021, cu Poliția. Atât ea, cât și fiica acesteia erau, la acel moment, împietrite de frică și durere, dar și stăpânite de teama de necunoscut. „Unde am ajuns, oare cum se vor purta cu noi? Oare am făcut bine să plec? Oare aici chiar voi fi protejată și nu mă va găsi?”, erau întrebările care nu îi dădeau pace femeii.
Femeia, alături de fata ei, au înțeles căt de bine e să trăiești în liniște
Ușor ușor, Alina, dar și fiica ei Ioana, au înțeles cât de bine e să trăiești în liniște. Și cât de frumos se simte când pui seara capul pe pernă fără să plângi și fără să te mai temi pentru viață.
„Am întâlnit aici, la această locuință protejată, oameni cu suflet mare, pe care îi consider azi familie. Doamna Andreea, psihologul centrului, sau doamna Claudia, care este asistent social, mi-au arătat partea frumoasă a vieții.
M-au făcut să mă simt din nou în siguranță, să apreciez liniștea și să îmi recapăt încrederea în oameni, fiindcă o pierdusem. Mi-au dat de înțeles că pot fi mult mai mult decât un sac de box pentru un om în fața căruia nici eu, nici copilul nu mai aveam nicio valoare”.
Imagini de la locuința protejată din Ploiești
„Nu acceptați nici măcar o palmă, pentru că după ea vine ploaia de lovituri”
Un an de zile a stat Alina, alături de fiica ei la locuința protejată din Ploiești. A reușit, ulterior, să se angajeze ca ambalator la o firmă dintr-o localitate învecinată Ploieștiului și, cel mai important, a făcut un credit la bancă pentru a-și lua o locuință. Dimineața, povestește, femeia, se trezește mulțumindu-i lui Dumnezeu că acel coșmar trăit ani de zile a rămas undeva în trecut.
Recunoaște, însă, că dacă nu ar fi avut parte de căldura și blândețea angajaților locuinței protejate și dacă nu s-ar fi putut remonta, mai ales psihic, în locul pe care și azi ea încă îl numește cămin, viața ei nu știe cum ar fi fost. Sau dacă ar mai fi fost.
„Nu stați lângă cineva care vă lovește. Nu acceptați nici măcar o palmă, pentru că după ea vine ploaia de lovituri. Nu vă încredeți nicio secundă în vorbe spuse cu lacrimi în ochi: îți promit că nu mai fac. O palmă nu e normală, e abuz. Iar de aici, foarte ușor se ajunge la tragedii. Cereți ajutor la primul semn când vă simțiți în pericol. Fără rușine și fără teamă. Acești oameni dispuși să vă ajute chiar există”, este mesajul cu care Alina își încheie povestea.
Ioana va fi educatoare și a fost admisă la Facultatea de Psihologie
Cel mai mult, azi, Alina se bucură pentru Ioana, fiica ei. Un copil chinuit, care a avut, însă, ambiția și determinarea să lupte să iasă dintr-un mediu abuziv. A intrat la Colegiul Pedagogic „Regina Maria”, a luat bacalaureatul cu 9,48, iar acum se pregătește să devină educatoare.
A găsit deja un post și speră să reușească să facă doar bine copiilor cu care va lucra. Mai mult, aceeași Ioana va fi, din toamnă, și studentă, fata fiind admisă la Facultatea de Psihologie.
Alina și Ioana. Mamă și fiică. Două suflete care, mult timp, nu s-au avut decât una pe cealaltă, mereu încercând să se protejeze reciproc de ploaia de lovituri venite din partea celui care ar fi trebuit să le fie stâlp în viață. Au fugit din calea lui în încercarea de a lua ce e mai bun din viață. Și au reușit.
Alte două mame și patru copii se află acum în locuința protejată
Cu aceeași speranță în suflet trăiesc și alte două femei care se află acum la locuința protejată, alături de patru copii. Cu ordine de protecție în mână, cele două, una mama unei fetițe de șapte ani, cealaltă mama a trei băieței, cel mai mic de doar patru luni și jumătate, speră să găsească drumul drept și lumina care să le arate că viața e una singură și nu trebuie trăită după legea pumnului.
De la începutul anului, la centrul din Ploiești au ajuns 9 femei cu 11 copii
Un număr infim dacă ne gândim că, de la începutul acestui an, polițiștii Inspectoratului Județean de Poliție Prahova au emis nu mai puțin de 116 ordine de protecție provizorii, pentru protejarea victimelor violenței domestice.
Până în 2020, în județ nu exista niciun centru pentru victimele violenței în familie, finanțat de la buget. Locuința protejată din Prahova, unica de stat, cu o capacitate de șase locuri, a fost deschisă în 2021, în parteneriat cu Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.
Ce să faci dacă ești victima violenței domestice?
Apelează numărul unic de urgență 112 sau numărul unic național 119. Ai la dispoziție, deopotrivă, numărul cde telefon 0800500333 sau poți face sesizare directă la DGASPC Prahova. : email [email protected], număr de telefon 0244/586100, 511400 (Serviciul de evaluare inițială).
Disclaimer: Din motive lesne de înțeles, am ales să protejăm identitatea persoanelor și să folosim nume fictive. Totodată, din considerente ce țin de protejarea spațiului în care ajung femeile abuzate, nu am făcut publică adresa unde se află centrul din Ploiești destinat victimelor violenței domestice.
