„De ce mâncăm miel de Paște?”, este întrebarea care, an de an, apare în preajma Sărbătorilor Pascale. Tradițional, de pe masa de Paște de la români nu lipsește friptura de miel. Aceasta în condițiile în care, în timpul anului, românii nu au un obicei de a consuma cu regularitate carne de miel, preferând, așa cum se știe, carnea de porc.
Pentru creștini, Paștele reprezintă trecerea de la moarte la viață, adică reînvierea. Mielul sacrificat de Paște este simbolul lui Iisus Hristos, care a fost trimis la moarte pentru mântuirea lumii. El a fost victima păcatelor tuturor oamenilor, și este simbolizat de mielul fără de păcat care se lasă sacrificat.
Mielul este unul dintre simbolurile de Paște și are legătură cu ideea de sacrificiu – jertfirea unui animal atât de blând și nevinovat este ofranda supremă care poate fi oferită divinității pentru mântuire și iertarea păcatelor.
Se mai spune că Sfântul Ioan Botezătorul l-a numit pe Hristos „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.
În tradiția creștină a românilor, tăierea mieilor de Paște are un caracter de profundă solemnitate și purificare spirituală. Se mai spune că oasele mielului nu trebuie niciodată aruncate la gunoi sau la câini, ci îngropate la rădăcina unui copac tânăr.
O altă tradiție zice că „celui care nu mănâncă carne de miel în ziua de Paște, nu-i va merge bine pe tot parcursul anului”.
Surse: Evenimentul Zilei, Realitatea