„Mami, nu-i așa că tu n-o să mori niciodată?” Cam ce poate răspunde un părinte la o astfel de întrebare venită din gura fetiței ei de doar 6 anișori. „Nu te vei duce și tu după Maria, așa-i?”, își continuă Alexandra, nedumerită, întrebările. Întrebări la care mama, Ionela, o femeie de doar 38 de ani din comuna Măgurele, nu are niciun răspuns. A fost diagnosticată în urmă cu mai bine de un an cu cancer mamar. Boala s-a răspândit și a dat în metastază. Medicii i-au mai dat doar doi ani de viață. Disperare, dar și o nemărginită tristețe. Toate în sufletul unei mame care și-a pierdut deja un copil, o fetiță, și care acum luptă să le poată fi alături celorlalți doi care i-au mai rămas. E o luptă inegală și nedreaptă cu o boală care îi macină zilnic trupul. Unul vlăguit de durere și neputință.
Ionela Ștefan are doar 38 de ani. În urmă cu un an a simțit disperarea pe care niciun părinte nu ar trebui vreodată să o simtă. Fetița ei, Maria, atunci de doar 12 ani, a murit din cauza unui infarct. Și-a plâns toate lacrimile și a învățat să trăiască cu un gol infinit. Totul, de dragul copiilor rămași. Andrei, în vârstă de 3 ani și Alexandra, de 6.
Prahoveanca a mai primit o „palmă” dură de la viață. A fost diagnosticată cu cancer mamar. Metastază
Au urmat chimioterapia, radiațiile și extirparea sânului drept. Peste toate Ionela a încercat să treacă cu fruntea sus. Știa că acasă are doi copii care trebuie să aibă cui spune „mamă” pentru mult, foarte mult timp. Doi copii cărora ea trebuie să le aline orice durere, de la mici zgârieturi, până la inimă frântă.
Citește și: Vise de copil, interzise de sărăcie și abandon. Frățiorii de la Tătaru, ajutați să se simtă „acasă”
Din păcate, o durere în spate a readus-o pe prahoveancă pe mâna medicilor. De data aceasta, i s-a spus că nu se mai poate face nimic. „Cancerul a recidivat. Metastază. Mi-a atins plămânii, ficatul, zona pelvină. I-am rugat, i-am implorat să îmi scoată tot ce e bolnav. Să trăiesc fără un plămân, fără parte din ficat, orice, numai să trăiesc pentru a-mi vedea copii mari. Mi s-au mai dat undeva la doi ani. Nimeni în România nu mai poate face nimic pentru mine. Nu vreau să renunț. Copiii mei și-au pierdut deja sora, nu se poate, e nedrept să rămână și fără mamă”, își strigă, cu disperare, durerea Ionela Ștefan.
Drama prahovencei nu se încheie aici. Băiețelul ei a rămas fără un rinichi și a fost diagnosticat cu handicap neuro- psiho – motor
Cu un copil pierdut, un diagnostic nemilos, care o face să își numere fiecare zi ca și cum ar fi ultima, Ionela Ștefan luptă și cu boala băiețelului ei de doar trei ani. Copilului i-a fost extirpat un rinichi și, din această cauză, băiețelul are handicap neuro-psiho-motor. Atât micuțul Andrei, cât și fetița, Alexandra, o minune blondă cu ochii albaștri, fac terapie. Copilul pentru a-și recupera mobilitatea, fata pentru a depăși traumele psihice prin care trece.
„E mică, dar nu atât de mică încât să nu înțeleagă. Mă mai întreabă de surioara ei pe care am pierdut-o și îmi spune că nu vrea să mă duc și eu la ea. Că are nevoie de mine, că nu îmi dă voie să plec. Plânge, suferă, iar mie mi se rupe inima în bucăți. Mi-a fugit pământul de sub picioare de atâtea ori. Și, cu toate astea, credința în Dumnezeu e tot ce mi-a mai rămas. Il rog mereu doar să îmi mai dea timp. Atât. Timp”, mai spune Ionela.
„Pentru mine, orice zi dată de la Dumnezeu e un miracol”
Femeia își pune acum toate speranțele într-un spital din Turcia. Acolo, medicii ar putea să îi țină boala mai bine sub control. „Nu există vindecare, dar există șansa să îmi fie prelungită viața. Pentru mine, orice zi dată de la Dumnezeu e un miracol. În El îmi pun nădejdea și în oamenii buni care știu că există”.
Ionela se descurcă din pensia de handicap pe care o primește, alocațiile celor doi copii și venitul soțului, care este inginer agronom. Tânăra mamă se agață de orice speranță, doar ca să își să își vadă copiii mari și sănătoși. Nu știe dacă va reuși, dar nu renunță la luptă. Nu are voie. Andrei și Alexandra vor, cu disperare, să aibă cui spune „mamă”. Și azi, și mâine, și peste doi și peste zeci de ani. „Mami, nu-i așa că tu n-o să mori niciodată? „Niciodată!”, îi răspunde, cu ochii în lacrimi Ionela, Alexandrei, minunea ei blondă, cu ochii albaștri.
Cine vrea să îi fie alături prahovencei în lupta grea pe care o duce pentru a-și vedea copiii mari, poate dona orice sumă în contul deschis pe numele Ionelei:
Ștefan Ionela: RO34BTRLRONCRT0334333601