Pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23 noaptea, reactorul 4 al centralei nuclear-electrice de la Cernobîl a explodat. Radiațiile s-au răspândit cu repeziciune pe teritoriul actualei Ucraine și în țările învecinate, mai ales Belarus, particulele radioactive fiind purtate de vânt întâi spre nord, spre statele scandinave, apoi spre sud.
Creșteri detectabile ale nivelului radioactivității au fost înregistrate în majoritatea Europei, însă cele mai afectate au fost teritoriile actualelor state Ucraina, Belarus și Rusia. La acea vreme, aceste țări făceau parte din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), iar autoritățile au încercat inițial să păstreze secretul acestui accident, considerând că lumea l-ar fi considerat un eșec al guvernării sovietice.
Cu toate acestea, informațiile despre accident nu au putut fi ascunse prea mult timp. În dimineața zilei de 28 aprilie, muncitorii de la o centrală nuclear-electrică din Suedia aflată la distanță de peste 1.000 de kilometri de Cernobîl au dat alarma după ce aparatura de control a înregistrat valori peste limită ale nivelului radioactivității. În urma inspecției, autoritățile suedeze au realizat că sursa radiațiilor provenea din altă parte și au contactat URSS, cerând lămuriri. Inițial, autoritățile sovietice au negat că ar avea cunoștință despre un accident nuclear pe teritoriul URSS, apoi au fost forțați să recunoască, minimizând totuși amploarea incidentului.
Informațiile despre un accident la centrala nucleară de la Cernobîl s-au răspândit cu repeziciune, dar inegal, în presa vremii.
În bula noastră
În timp ce jumătate din continentul european trăia momente de îngrijorare, urmărind traseul norului radioactiv, cealaltă jumătate, din care făceau parte statele din blocul comunist, se pregătea pentru serbările și parada anuală de 1 Mai Muncitoresc. Orice subiect care vorbea despre altceva decât despre eficiența guvernării comuniste și despre măreția conducătorului suprem nu primea mai mult de câteva rânduri în presa vremii.
În această a doua categorie era și România, aflată la acel moment sub conducerea partidului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Presa românească deservea „partidul unic”, care, la rândul său, avea un parteneriat durabil cu guvernului sovietic. Astfel, orice informație care avea potențialul de a pune frații sovietici într-o lumină negativă era dată deoparte, chiar dacă informațiile aveau un important caracter public.
În timp ce în statele europene democrate curgeau valuri de cerneală pe această temă, imaginația și teama jurnaliștilor și a publicului deopotrivă fiind alimentate de secretomania menținută cu eforturi mari de guvernul sovietic, în presa comunistă de la noi accidentul de la Cernobîl nu a primit mai mult de câțiva quadranți (câteva rânduri).
Prima mențiune a unui accident la centrala nucleară de la Cernobîl apare în presa românească abia la data de 30 aprilie 1986, la patru zile de la incident. Știrea este îngropată în pagina șase a ziarului Scînteia – organul de presă al Partidului Comunist Român – sub un titlu steril și non-informativ: „Din partea Consiliului de Miniștri al URSS”.
Citește continuarea pe mindcraftstories.ro
