Când un nou angajat începe să lucreze într-o companie, trebuie să furnizeze câteva acte pentru ca procesul de angajare să se încheie. De regulă, departamentul de resurse umane va pune la dispoziția viitorului angajat o listă de documente pe care acesta trebuie să le aducă în vederea încheierii contractului, potrivit stirileprotv.ro.
Ce tipuri de contracte de muncă există
În România, există mai multe tipuri de contracte de muncă, în funcție de nevoile angajatorului și acordul părților implicate.
Contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată este un contract fără o durată specificată și poate fi reziliat în orice moment de către oricare dintre părți, cu respectarea preavizului legal. De regulă, preavizul legal pentru un contract de muncă pe perioadă nedeterminată este de 21 de zile.
Acest contract presupune ca drepturile și obligațiile angajatorului și angajatului se stabilesc de comun acord, iar contractul se negociază.
Contractul individual de muncă pe perioadă determinată are o durată prestabilită, fiind încheiat pentru o anumită perioadă de timp sau pentru realizarea unui anumit proiect. În contract poate fi prevăzută perioada exactă pentru care se încheie CIM, dar această perioadă nu poate depăși 3 ani.
Contracte de muncă după orele lucrate
Există contract cu normă întreagă, adică 8 ore, de luni până vineri, sau în limita numărului de ore lucrate pe săptămână, dacă se lucrează în ture sau în zilele de weekend.
Există și contracte cu jumătate de normă care presupun ca angajatul să muncească 4 ore zilnic. Ele pot fi și de minimum 2 ore lucrate zilnic sau un minimum de 10 ore pe lună. Aceste contracte pot fi pe perioadă determinată sau nedeterminată.
Apoi, contractele pot fi cu muncă de acasă sau cu prestarea orelor de lucru la sediul societății.
Un alt contract individual de muncă este cel de ucenicie. Angajatorul va plăti angajatului salariu, însă se va obliga să îi asigure instruirea necesară pentru calificarea la locul de muncă pe o perioadă determinată.
Totodată, Codul Muncii reglementează încă un tip de muncă, acea prin agent de muncă temporară sau leasingul de personal.
În acest caz, munca se face de către un angajat temporar care prestează munca în beneficiul unui utilizator.
Actele necesare pentru angajare
Procesul de angajare implică adesea completarea și depunerea unor documente specifice, atât din partea angajatorului, cât și din partea noului angajat.
Angajatorul trebuie să furnizeze contractul de muncă. Acest contract se încheie în urma unei negocieri de ambele părți și stabilește condițiile de angajare, salariul, durata contractului, programul de lucru, drepturile și obligațiile părților.
La angajare, vei mai avea nevoie să furnizezi și decizia de încetare de la fostul loc de muncă. Acesta este un act prin care dovedești că ai încheiat contractul cu fostul loc de muncă.
Vei mai avea nevoie de actul de identitate, dar și de diplomele de Bacalaureat, licență, master sau doctorat, în funcție de locul în care te angajezi și cerințele acestuia.
Totodată, unele locuri de muncă vor cere și alte certificate, de limbi străine, de calificări suplimentare sau cursuri de specializare.
Unii angajatori vor cere și cazierul judiciar pentru a verifica antecedentele penale ale angajatului.
De asemenea, vei avea nevoie de o adeverință medicală de medicul de familie care să dovedească faptul că ești apt de muncă.
Apoi, va fi nevoie să faci medicina muncii, însă aceste lucruri vor fi stabilite și programate de către angajator.
Departamentul de resurse umane va mai avea nevoie și de CV-ul noului angajat.
De asemenea, unele locuri de muncă pot cere formularul 230, documentul prin care angajatul își exprimă opțiunea privind direcționarea a 2% din impozitul pe venit către o entitate nonprofit.
Totuși, aceasta listă poate să fie diferită și anumite documente pot varia în funcție de tipul de muncă, industrie sau politica internă a companiei.
Unele locuri de muncă te vor pune să semnezi un contract de confidențialitate, în timp ce altele te vor ruga să semnezi că ai luat la cunoștință regulamentul de ordine interioară.
Înainte de a începe procesul de angajare, atât angajatorul, cât și angajatul vor discuta despre actele necesare care trebuie furnizate.
Câte contracte de muncă poate avea un angajat
Legislația nu impune o limită în privința numărului de contracte de muncă pe care le poți avea. Poți încheia contracte atât cu același angajator, cât și cu angajatori diferiți, inclusiv cu normă întreagă (8 ore/zi, 40 ore/săptămână). Totuși, nu trebuie să depășești limita legală de 48 de ore lucrate pe săptămână, incluzând orele suplimentare.
În ceea ce privește contribuțiile obligatorii, Codul Fiscal nu prevede scutiri pentru angajații cu mai multe contracte. Totuși, în cazul unui contract de drepturi de autor, nu se plătesc contribuțiile pentru pensii și sănătate.
Conform OMFP nr. 2343/2017, dacă veniturile brute din mai multe contracte depășesc salariul minim brut pe economie, angajații trebuie să depună o declarație pe propria răspundere la fiecare angajator.
Aceasta confirmă că veniturile brute cumulate sunt cel puțin egale cu salariul minim brut pe țară. În lipsa acestei declarații, fiecare angajator va calcula contribuțiile sociale la nivelul salariului minim brut.
În plus, persoanele cu mai multe contracte de muncă au dreptul la concediu de odihnă plătit pentru fiecare dintre acestea.
Articolului 35 din Codul Muncii:
- Orice angajat are dreptul să lucreze pentru mai mulți angajatori, în baza unor contracte individuale de muncă, primind salariul corespunzător fiecăruia.
- Există excepții prevăzute de lege pentru anumite profesii unde cumulul de funcții nu este permis.
Tipurile de contracte pe care le poți încheia sunt:
- Pe perioadă determinată
- Pe perioadă nedeterminată
- Cu timp parțial
- Cu normă întreagă
Limita maximă de ore lucrate
Conform Articolelor 113 și 114 din Codul Muncii, programul de lucru săptămânal este de regulă de 8 ore/zi, 5 zile pe săptămână, cu două zile de repaus.
Totuși, limita maximă admisă este de 48 de ore/săptămână, incluzând orele suplimentare. Există însă excepții, astfel că timpul de muncă poate fi prelungit peste această limită pentru perioade scurte, dar nu mai mult de 12 luni.
Când nu poți avea mai multe contracte de muncă
Există situații în care este interzis cumulul de funcții, cum ar fi în cazul unor profesii liberale sau în sectorul public. De exemplu:
- Parlamentarii nu pot ocupa funcții publice de autoritate.
- Medicii nu pot ocupa simultan o funcție într-o companie farmaceutică.
- Clauza de fidelitate și cea de non-concurență pot limita posibilitatea de a avea mai multe locuri de muncă.
pai de ce sa depun decizia de incetare de la vechiul angajator daca legea nu imi interzice sa am mai multe contracte de munca? voi cititi ce scrieti? sau dati doar copy-paste?