Sâmbătă, 21 februarie 2026, la Cinema City Ploiești, a avut loc proiecția filmului „În pielea mea”, un film independent abia lansat, care promitea să fie o comedie. Sâmbătă a fost „în prezența echipei”, care s-a deplasat la Ploiești pentru a se întâlni cu spectatorii.
Inițial programată pentru miercuri, 18 februarie, proiecția a fost amânată pentru sâmbătă. Ne hotărâsem să mergem numai că, ne hotărâsem pentru miercuri. Cum s-a amânat, ne-a ieșit din cap complet.
Astfel, sâmbătă seară, pe la ora 18:10, când am primit un telefon din partea unei prietene: „Ce faceți? Când ajungeți?”, ne-a izbit realitatea: uitasem de film!!
În 10 minute lăsasem tot ce făceam, eram deja săriți în blugi și ne dădeam de ceasul morții că trebuia să deszăpezim mașina. La gândul ăsta aproape că am vrut să renunțăm. „Lasă, om merge altă dată!”. Doar că am avut așa, un flash: „E sâmbătă seară, avem bilete, hai, măi, să ieșim totuși!”. Și bine am făcut!
Nu am mers cu așteptări prea mari. „E film românesc, independent, în sală vor fi toți acei care vorbesc tare, se ceartă și se plimbă cu copiii sus-jos tot filmul”, ne-am zis. Dar, realitatea ne-a contrazis. A fost o proiecție care, în sală, fără să exagerez, a avut doar oameni decenți. N-am auzit un fâșâit măcar… ceea ce, în zilele noastre, este aproape imposibil 😊).
Filmul „În pielea mea” merită cu siguranță, mai ales pentru dinamica permanentă
Plot-ul este simplu: patru cupluri fac schimb de roluri pentru o zi în încercarea de a demonstra că „ceilalți nu fac nimic toată ziua”. Adică fetele se duc la pescuit și băieții la cafea, salon și club. Numai că, într-un final, și unii și alții ies destul de „șifonați” din viața celorlalți.
Un comic de situații în cascadă, care au stârnit în sală hohote de râs, este, cumva, baza filmului. Se râde mult, și, da, am râs mult! Și, mai mult decât atât, ceea ce, recunosc, a fost surprinzător, nu m-am plictisit în niciun moment! Ceea ce nu mi s-a mai întâmplat demult la proiecțiile din ultima vreme.
Nu știu cât a durat filmul, nu m-am uitat la ceas (ceea ce iarăși nu mi s-a mai întâmplat de ceva vreme). La final m-am bucurat chiar că filmul a lăsat, cumva, loc pentru „va urma”.
A urmat, după film, sesiunea de „Q&A”, specifică proiecțiilor în prezența echipei. Așa am aflat că între cele patru cupluri din film două sunt „pe bune”. Doar că în film sunt „amestecați”. Am aflat și că, din patru băieți, doar unul s-a epilat „de-adevăratelea” și am mai aflat că actorii din film sunt chiar oameni mișto.
Degajarea cu care au vorbit, râsetele și bâlbele, când au fost surprinși de întrebări neașteptate, i-au făcut să fie cu atât mai apreciați cu aât, la niciunul, nu s-a simțit vreo urmă de „aere”… din alea, întâlnite des la specia denumită „actori”. 😉
„Dacă v-a plăcut filmul, recomandați-l prietenilor. Dacă nu v-a plăcut, recomandați-l dușmanilor”, a fost rugămintea de final a echipei, care, speră din suflet ca filmul să aibă succes și, astfel, să urmeze și partea a doua a lui.
În concluzie, le urmez sfatul. Dacă îmi sunteți prieteni, să știți că mi-a plăcut filmul „În pielea mea”. Dacă îm i sunteți dușmani, să știți că nu mi-a plăcut. Mai departe, faceți cum credeți, dar eu vă recomand să mergeți să-l vedeți. Este haios, nu se înjură și, mai presus de orice, este dinamic și relaxant.
