Continuă drumul spre casă al ghidului prahovean, Cristi Minculescu, plecat în Himalaya de mai mult de două săptămâni. Deși așteaptă cu nerăbdare întoarcerea acasă, la familie, se desparte cu greu de muntele care i-a adus atâtea împliniri. „Se pare că munților le-a plăcut de noi că ne-au „permis“ cu greu să plecăm”, spune chiar și el.
„La 06:00 sună telefonul și mă mișc cât pot de repede, iar în câteva minute sunt echipat, cu bagajele îndesate și gata de plecare. Știm că orice clipă contează, că vremea se schimbă dintr-un moment într-altul și trebuie să profităm de ferestrele de liniște atmosferică pentru a zbura. Puțin după ora 06:00, vine și Lama și ne bate fiecăruia în ușă, pentru a se asigura că nu întârziem. Micul dejun e iar doar omletă cu brânză și ceai, dar nu mai cerem pâine… E o „scumpete“ în Nepal.😀
Pe la 09:00 avem programat zborul privat cu elicopterul 😉
În scurt timp se lasă ceața peste munți, iar șansa de a zbura cam dispare.
În lodge e ca în frigider, așa că încep să fac ture prin salon să mă încălzesc. Băieții au ieșit în sat, la o cafenea și ne cheamă și pe mine și Claudia. Deocamdată, îmbrăcați bine, așteptăm să fim anunțați că urmează decolarea!
Începe și ploaia, la început măruntă, după care se pune serios pe treabă. Norii învăluie toată valea și, treptat, acaparează și zona locuibilă din Lukla. Mai de frig, mai de plictiseală, pe la 12:00 ies cu Claudia pe strada principală. La noi, în lodge, simțim că facem țurțuri. E pustiu în pensiune, nu a aterizat niciun avion și niciun elicopter, deci nu are rost să facă focul doar pentru noi.
În Lukla poți cumpăra orice, de la caiete și scobitori, până la echipamente de firmă pentru altitudine. Sunt și câteva magazine cu branduri locale care arată chiar bine. După ce am dat vreo două ture, nimerim tot într-o cafenea. Într-una dintre cele multe de aici care sunt și prietenoase, dar care au și produse foarte bune. Pe lângă aromele ademenitoare, ne bucurăm și de căldură.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.