Împlinit, Cristi Minculescu se află în acel moment în care „un ochi râde, altul plânge” pentru că se află pe drumul de întoarcere către casă. E un drum lung, deloc ușor, cu multe suișuri și coborâșuri la propriu. Să vedem ce povestește ghidul prahovean…
„La ora 07.00 părăsim Namche Bazaar, cu un ușor regret că aventura în Nepal se apropie de sfârșit, dar și cu un sentiment de reală împlinire.
Drumul ce urmează să îl parcurgem are mai mult de 20 km, cu multe urcușuri și coborâșuri. Poteca e acoperită de un strat gros de praf de nu poți merge fără „protecție“ pe față. Relaxați, ne aruncăm privirile în toate părțile și constatăm cu stupoare că, deși am mai trecut pe acolo, sunt unele porțiuni care ne sunt străine. Se pare că, pe urcare, atenția ne-a fost concentrată pe alte lucruri.
Ieri am văzut o clădire nouă pe structură metalică la care se lucra intens, iar astăzi vedem „tirurile“ de Himalaya (porterii despre care v-am tot povestit) cărând tot felul de materiale de construcție, de la plăci de pal, cât și profile metalice sau scânduri.
Nu contenim să ne uimim de super puterile lor și să ne întrebăm din ce-or fi creați oamenii ăștia?
Deși, avioanele nu au mai zburat de cel puțin 3-4 zile, drumul este, totuși, mult mai aglomerat, întâlnindu-ne cu turiști de toate vârstele, cât și cu caravane de măgari și zokyo. Faptul că ne tot intersectăm cu grupuri de turiști este semn că elicopterele zboară între Lukla și Kathmandu. Sunt într-adevăr costuri suplimentare, dar avem un program care include rezervări, contractarea echipei locale de ghidaj și porter, biletele de avion, așa că trebuie luat în calcul și acest risc legat de intrarea și ieșirea din munți.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.