O româncă a povestit pe Facebook experiența plăcută pe care a avut-o în Grecia, unde și-a petrecut recent vacanța de vară.
Postarea pe Forum Grecia:
La cald, despre Grecia.
Încep prin a mărturisi că vreme de ani buni, destinația mi se părea… cum să spun…. Undeva la coada clasamentului în mintea mea. Nu cunosc decât foarte puțini conaționali care să nu fi fost măcar o dată la greci, văzusem sute de poze, deci îmi imaginam că e ca la noi la mare, dar cu un drum de minim 12 ore și prețuri în euro. Înțelesesem că sunt și zone waw, dar greu accesibile.
Așa că mereu am optat pentru Coasta de Azur sau Italia, care rămâne și acum pentru noi o destinație minunată.
Anul ăsta, când zilnic căutam cazări pe Coasta de Azur la prețuri care să nu oblige banca să ne bată obrazul pentru rata la creditul imobiliar, am dat peste pozele unui amic care, fără voia lui, s-a făcut vinovat de dialogul ce urmează între mine și domnul soț:
– Vezi că mergem în Grecia!
– Doamne-ajută, în sfârșit!
Am plecat cu una bucată soț încântat + una bucată copil care oricum nu face diferența între Grecia și orice altceva + una bucată copil nedumerit că nu mergem în Italia + eu, care așteptam pomul lăudat. Și am primit cel puțin pe măsura așteptărilor!
Drumul a fost rezonabil, am plecat la ora 15.30 din Arad și am ajuns pe la 23 la Skopje. De acolo am pornit a doua zi la 6 dimineața și pe la 13 am ajuns în Kato Gatzea, un cătun la 17 km de Volos, Pelion.
Nu voi intra (decât la cerere) în detalii despre cazare și regiune, dar vreau să spun că:
– mă tot mir cum am putut fi atât de reticentă cu privire la Grecia;
– ospitalitatea nu poate fi descrisă în cuvinte. De la viteza cu care ești întâmpinat cu apă rece, la deserturile din partea casei și până la amabilitatea cu care îți mulțumesc, angajații din HORECA te fac rapid să înțelegi ce înseamnă omenia și cum ar trebui să decurgă orice ieșire la restaurant;
– marea și plajele sunt pur și simplu pe toate gusturile, la câteva zeci de km cu mașina se pot descoperi varietăți de peisaje;
– ritmul de viață al grecilor pare să aibă drept cuvânt-cheie „relaxare”. În 10 zile nu am simțit nicăieri grabă sau nervi.
– mâncarea este senzațională, indiferent că ești fan grătare sau mai degrabă vegetarian, nu există tavernă în care să nu găsești ceva pe plac;
– prețurile sunt mai mult decât decente și porțiile în general generoase;
– grecii își pun în valoare istoria și arhitectura, pe care o respectă cu sfințenie. În 10 zile am văzut un singur panou publicitar care nu se încadra în coloristica de la malul mării;
– natura a fost incredibil de generoasă în această țară. E perfect plauzibil să te plimbi printr-un oraș și să simți miros de rozmarin sau lămâi din curțile localnicilor;
– din nou și din nou, îmi rămâne în minte și în suflet ospitalitatea pe care eu, una, nu am mai întâlnit-o la noi decât în destinațiile de munte.
Dacă mai sunt în acest grup oameni reticenți, vă spune o (fostă) reticentă că nu aveți motive. Eu deja știu unde va fi următorul concediu de vară
.
.
