gropi-namol.jpg

La 40 de kilometri de Ploiești, pe raza comunei Apostolache, aproape de granița cu Chiojdeanca, se dezvăluie călătorului o zonă desprinsă parcă de pe altă planetă. Fără nicio explicație, cu mulți, mulți ani în urmă, aici s-au format niște gropi cu apă sărată și nămol sulfuros. Sătenii au denumit zona simplu, „Pute rău”, din cauza mirosului puternic de sulf. Iar oamenii veneau aici pe vremuri în număr mare, la fel cum ar fi mers, în concediu, la Techirghiol.

 

Drumul până la Apostolache poate fi parcurs în vreo 40 - 50 de minute, dacă DN1A nu este aglomerat. Cei care vor să ajungă aici pot alege DN1A Ploiești - Boldești- Scăeni - Lipănești - Bălțești - Podenii Noi - Valea Dulce - Apostolache. Gropile cu apă sărată și nămol sulfuros sunt pe proprietăți private, însă oamenii din Apostolache se oferă să-ți arate minunea de la ei din comună. O minune despre care mulți prahoveni spun că nici nu au auzit.

Singura problemă este că până la gropile de nămol drumul este accidentat și, practic, cu autoturismul poți să ajungi numai până în punctul Civânari, după numele unei familii care locuiește în zonă. Prin 2012, viiturile formate de pârâul care străbate localitatea au măturat în calea lor un pod, un drum local și o punte. Reabilitări s-au făcut însă, doar până la ieșire din sat. De aici, ca să ajungi la gropile cu apă sărată și nămol sulfuros trebuie să mai mergi vreo 400 - 500 de metri pe jos.

„Tot pare pârjolit pe o distanță de câteva sute de metri. Nici iarba nu crește pe acest pământ pentru că solul este bogat în sare. Accesul în această zonă este extrem de dificil. Mulți s-au interesat de această zonă pentru a realiza stațiuni balneo-climaterice, dar în lipsa infrastructurii au dat înapoi. Bătrânii veneau pe vremuri aici, ca la Techirghiol...Se dădeau cu nămol și spuneau că nu mai au probleme cu reumatismul. Apoi stăteau la soare pe pământul pe care nu crește nici măcar un fir de iarbă. Mirosul nămolului este insuportabil, fapt care dovedește că există o concentrație mare de sulf. D-asta i se spune și zona „Pute rău”, pentru că mulți nu suportă un astfel de miros. Cele cinci - șase puțuri sunt pe proprietăți private. Noi am tot încercat să facem ceva, dar nu s-a putut. Poate doar un investitor privat ar putea să pună în valoare o asemenea bogăție subterană”, ne-a povestit Mihail Bratu, primarul comunei Apostolache.

 

„Pe vremuri mă duceam cu mama în zona gropilor. Era singura noastră distracție într-o zi de duminică”, ne-a povestit tanti Maria, care venise în vizită la niște rude. S-a mutat de multă vreme la Ploiești, dar recunoaște că nu poate să stea prea multă vreme departe de aerul de la Apostolache.

„Simt că mă înec la bloc. Și când simt nodul în gât fug la autogară și vin aici, la Apostolache. Îmi reîncarc bateriile și mă întorc iar în cutiuța de la bloc”, ne-a spus femeia, privind în depărtare la dealul comunei Chiojdeanca.

Oricum, într-o zi de duminică, nu ai cum să te plictisești la Apostolache. După ce străbați rezervația naturală ce încadrează gropile cu apă și nămol sulfuros, poți face o oprire la Mănăstirea Apostolache, refăcută complet în urmă cu câțiva ani. Ansamblul monahal a fost realizat în vremea domnitorului Matei Basarab, începând cu mijlocul secolului al XVII-lea, și finalizat în a doua jumătate a acestui secol, ctitor fiind comisul Apostolache. Mănăstirea a fost inclusă într-un circuit turistic religios, prin urmare nu este exclus ca în timpul vizitei să te întâlnești cu turiști veniți din alte colțuri ale țării. Zidul de apărare, turnul clopotniță, chiliile cu beciuri, curtea interioară sunt doar câteva dintre zonele care captează din primul moment atenția călătorului.