Bătrâni, una cele mai mici comune din județul Prahova, formată din satele Bătrâni și Poiana Mare. În localitatea înconjurată de păduri și livezi cu pomi fructiferi, orele curg greu, zilele par toate la fel, iar oamenilor, cei mai mulți vârstnici, nu prea mai are cine să le asculte povestea. Cu toate astea, rămâne un loc autentic, încremenit în timp, numai bun de descoperit și de încărcat bateriile departe de cenușiul orașelor.
Pajiști de un verde clar, miros de fân cosit, case vechi, pitorești și oameni obișnuiți să trăiască lent, nu pe repede înainte. Simplitatea de altă dată e aici la ea acasă. Un stil de viață parcă desprins din poveștile bunicilor. Fiindcă, da, aici, la Bătrâni, bunicii sunt cei care încă mai populează mica așezare, ce parcă le-a fost predestinată. Câteva vechi costume populare specifice satului încă mai dorm în lăzile de lemn din podurile caselor. Unele ating și venerabila vârstă de 200 de ani.
La Bătrâni, încă vezi case cu zeci de mușcate roșii-n pridvor
Soarele răsare și apune cu aceeași încăpățânare pe care o au și oamenii ce își măsoară timpul și zilele după el. E chiar un colț de rai, cu un stil de viață domol și cu obiceiuri străvechi ce încă se mai păstrează. Oamenii poartă pretutindeni cu ei înșiși conștiința istorică, tradițională, identitatea strămoșească transmisă din negura timpurilor.
Nimic nu-i grabă și totul se face în firea lucrurilor. Îți dai telefonul pe silent și asculți zumzetul satului. Adică ce e doar viața simplă și frumoasă de la țară. Cu sunet de talăngi, dimineața, când animalele merg la pășune, cu păsări ce dau deșteptarea cu noaptea-n cap, cu o grămadă de treabă în micile gospodării, ce parcă refuză să primească evoluția în a lor bătătură. E și ceva modernism pe ici pe colo în Bătrâniul de Prahova, însă, multe locuințe păstrează încă mirosul acela vechi, cu odăi și pereți vopsiți cu var, cu ștergare și obiecte de preț pe care oamenii le țin la loc de cinste. Localnici cu care, dacă stai de vorbă, auzi cuvinte ce-ți devin pansament pentru suflet.
Nu mulți sunt cei care își mai doresc să trăiască în Bătrâni. Tinerii au plecat în căutarea unui trai mai bun și cine ar putea să îi condamne?
Vârstnicii, însă, au rămas pe la porți, uitând-se cu dor în zare, poate, poate, o apărea cineva care să le mai aline singurătatea. Poate, poate o mai fi cineva interesat să le asculte vorbele acelea, leac pentru suflet, și legenda unui loc, unde ei s-au născut și unde vor trece dincolo, când le-o veni vremea. La Bătrânii de Prahova avem un tezaur folcloric. E o lume de altădată, cu femei ce încă păstrează în case cearșafuri, perdele, prosoape cu motive tradiționale, chiar costume specifice locului.
În Bătrâni s-a jucat pentru prima oară „Perinița”
Inițial, Perinița a fost un străvechi obicei de nuntă din comuna Bătrâni, fiind considerat un „blazon” al județului Prahova. Potrivit expertului prahovean în folclor, Constantin Manolache, în urmă cu sute de ani, când doi tineri din Bătrâni se căsătoreau, un moment special al ceremoniei era cel în care mireasa își etala zestrea. După prezentarea zestrei, se încingea o horă. Mireasa lua din maldărul de zestre o perină, iar pe melodia Perinița începea să danseze cu ea, ținând-o drăgăstos, ca pe un partener. Apoi, se îndrepta către mire, îi dădea perina, îngenuncheau și se sărutau. Puțini sunt cei care azi știu că acest obicei și dansul Perinița provine chiar din comuna Bătrâni de Prahova.
La Bătrâni, locul ce abundă în tradiții strămoșești, dacă ai răbdare să ascuți poveștile oamenilor, afli că există situri arheologice ce atestă că aceste zone au fost locuite din Antichitate.
Așezarea cu nume de legendă
Există o legendă ce s-a păstrat din generație în generație. Ea spune că pe aceste meleaguri s-a așezat o familie de țărani, care aveau numele de Chiojd, refugiată de frica tătarilor.
Această familie a avut doi băieți și o fată. Pe băiatul cel mare l-au înzestrat cu moșia dinspre miazănoapte și s-a căsătorit aici, formând satul Starchiojd-Chiojdul Mare, după numele băiatului. Pe cel mic l-au căsătorit și i-au dat moșia Valea Bâscei, formând aici satul Chiojdul din Bâsca, Chiojdul Mic, astăzi comuna Chiojd din județul Buzău. Pe fată au căsătorit-o mai la sud, formând satul Chiojdeanca. Pentru Starchiojd această legendă are ca variantă că fata s-a instalat în zonă formând satul Valea Anei, component al Starchiojdului.
Bătrânul tată a rămas în aceste locuri, iar copiii veneau adesea la părinți, adică la cei bătrâni și astfel a rămas micii comune numele de Bătrâni. Fiindcă Bătrâni este, de fapt, o reîntoarcere la valorile părintești, strămoșești, o revenire la obârșia sufletului și a sângelui.
