Spune că s-a născut pentru a fi fericită. Iubește Riviera Franceză, a fost și va rămâne o viață îndrăgostită de sport și își adoră, pur și simplu, fiul, pe Andrei. Viața îi e o adevărată competiție și singurul adversar e ea însăși. Când spui Mirela Dulgheru te gândești la deținătoarea recordului național la săritura în lungime. 6,99 metri pe care, de 32 de ani încoace, nu i-a mai depășit nimeni. Când spui Mirela Dulgheru te gândești, însă, și la omul de catedră. La femeia care e conferențiar universitar doctor în cadrul UPG Ploiești și pentru care studenții sunt cel mai bun barometru al activității ca dascăl.
N-are nimic din mina gravă și preocupată a celor care poartă titulaturi „grele”, cum e cea de conferențiar universitar doctor
Alură de performer, coroborată cu o sinceritate debordantă și un zâmbet care niciodată nu îi lipsește. Vorbește cu deschidere despre viața de sportivă, dar și despre cea de profesor. N-are nimic din mina gravă și preocupată a celor care poartă titulaturi „grele”, cum e cea de conferențiar universitar doctor. Interacţionează cu plăcere, mereu veselă şi cu vorbele la ea: „sigur, sunt a dumneavoastră, haideți să vă spun povestea mea!
„Nu am avut niciodată pretenția ca oamenii să mă trateze diferit sau cu un anumit respect pentru că, undeva, cândva, eu am reușit să fiu prima în lume în domeniul meu de activitate”
Iar povestea, azi profesorului universitar Mirela Dulgheru, este una demnă de un roman. O întreb cum a fost trecerea de la viața de sportiv la cea de dascăl. Îmi răspunde aproape pe nerăsuflate. Nu își caută cuvintele, totul vine natural și cât se poate de firesc:
„Trecerea de la lumea atletismului mondial la catedră nu a fost dificilă, eu sunt un om adaptabil, trăiesc mult în prezent, nu am avut niciodată pretenția ca oamenii să mă trateze diferit sau cu un anumit respect pentru că, undeva, cândva, eu am reușit să fiu prima în lume în domeniul meu de activitate. Am muncit să câștig încrederea, respectul colegilor si studenților mei pentru omul care sunt azi și profesia pe care mi-am ales-o și pentru care m-am pregătit ani de zile, la început în paralel cu antrenamentele, competitiile sportive nationale si internationale”, mărturisește fosta campioană.
Citește și: Observatorul Prahovean a lansat o aplicație gratuită pentru știri într-un format simplu de citit
Despre performanțele sportive ale Mirelei Dulgheru știe un Ploiești întreg, dar și o țară. Trei recorduri naționale în trei probe de atletism ( sprint 50 m plat, 60m plat 7sec.22 și săritura în lungime 6.99m –indoor), toate recorduri stabilite în anul 1992, cu o vechime de 31 de ani. Nedepășite până azi de nimeni. Locul al patrulea la Jocurile Olimpice Barcelona 1992, cu performanta de 6,76m și campioană mondială universitară la Buffalo în 1993. Șase ani mai târziu, Mirela Dulgheru a primit cetătenia turcă si un nume de familie Renda Mirela, nume sub care aconcurat și a reusit să stabilească un nou record național al Turciei la săritura în lungime.
„În ziua în care recordurile stabilite de mine vor fi bătute, cu un ochi voi plânge și cu unul voi râde”
„Vă mărturisesc că în ziua în care recordurile stabilite de mine vor fi bătute, cu un „ochi voi plânge și cu unul voi râde”, ca să mă exprim folosind o vorbă din popor foarte potrivită acestui context. Tristețea va veni din sentimentul destul de ciudat de a pierde ceva care îți valida ani de muncă și performanță, bucuria din faptul că există progres, că atletismul, sportul în general a început să se redreseze și potențialul biomotric al tinerilor aspiranți la performanțe sportive este în creștere”, ne spune Mirela Dulgheru.
Mirela Dulgheru vrea să facă față nonvalorilor care s-au cățărat „cu tupeu” în toate domeniile
Vreau să aflu și lucruri pe care nu multă lume le știe despre omul responsabil cu partea de comunicare la nivel de UPG Ploiești.
Aflu că, în fiecare zi, fosta campioană, ajunsă azi la vârsta de 56 de ani, vrea să fie o mama mai bună, o profă mai bună, un om mai performant, să lupte cu nedreptățile, să facă față nonvalorilor care s-au cățărat cu tupeu în toate domeniile. Recunoaște că, da, îi este dor de adevăratele valori, de fair play-ul din sport, de emulația și bucuria suporterilor, de tribune pline, de socializarea din acele vremuri și de adevăratele ierarhii ale valorilor.
Mirela Dulgheru a predat, inițial, disciplina Educație Fizică, apoi un curs de Didactica Educației Fizice, iar în prezent predă un curs de Comunicare la anul I, dar și cursul de Etică și Integritate academica la anul I Master.
Profă pentru băiatul ei, Andrei. „Fiul meu a fost cel care m- a pus sa mi pun ,„cuiele în pod” la 35 de ani”
Cursant îi este și fiul său, Andrei. Un copil mult dorit și „programat”, ne spune aceasta. „Imediat ce m-am retras, la 35 de ani, din sport, a apărut și fiul meu, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Mi l-am dorit enorm, iar de atunci el este cel mai important om al vieții mele. „Andrei a fost cel care m- a pus sa mi pun ,„cuiele în pod” la 35 de ani, am preferat să îmi închei socotelile cu viața sportivă și să devin mama unui copil care până acum mi-a adus numai satisfacții și bucurii prin performanțele lui școlare și universitare”.
Vreau să mai aflu de la Mirela Dulgheru dacă celebritatea „i s-a urcat la cap” vreo secundă. „Sunt un om cu picioarele pe pământ. Nu cred, nu am simțit niciodată că aș fi atât de cunoscută sau mai bine zis nu mi-a păsat foarte mult de acest aspect. Nu pot să
vă ascund faptul că mă bucur când cineva mă recunoaște pe stradă sau îmi recunoaște numele când mă prezint. Dar cam atât. Cred în oameni care respectă oameni și care se fac respectați, indiferent de statut, ori realizări”.
O zi din viața campioanei – dascăl
„E dinamică! Atunci când zic că azi calc, de fapt o să dau un interviu la presă, când zic că
dorm mai mult, nu am somn, dar, cu toate acestea, îmi gasesc timp pentru familia mea, casa și cățeii mei. Vă marturisesc că am avut și am o viață frumoasă, plină de evenimente, de onoare. Mă uit în oglindă și îmi spun mereu: ce am făcut eu să merit așa ceva? Îmbrac și acum echipamentul de concurs, am aceleași kilograme pe care le aveam când săream. E drept că am pierdut din masa musculară, din tonicitate, dar mai pot să alerg, mai pot demonstra studenților un exercițiu de alergare….și asta pentru că sunt norocoasă!”, conchide, cu un optimism incredibil Mirela Dulgheru.
Își termină povestea cu cheia vieții sale: „Ce fac azi la catedră stă pe picioare ferme pentru că am în spate educaţia din sport”.
