Mihaela Badea este conferențiar universitar doctor și conduce Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul UPG Ploiești. A ales să fie profesor în urmă cu mai bine de 20 de ani, asta pentru că așa a simțit că poate fi cu adevărat utilă. Consideră că a fi dascăl nu înseamnă doar să predai informații, ci că misiunea unui profesor e aceea de a ajuta oamenii să se descopere pe ei înșiși. Pe tinerii de azi, care vor o carieră în învățământ, spune aceasta, „îi motivează dorința de a face o diferență, de a construi viitorul prin educație. Mulți vin din pasiune, nu din dorința unui drum ușor”.
Observatorul Prahovean continuă publicarea poveștilor neștiute ale profesorilor din cadrul Universității Petrol-Gaze Ploiești. Oameni care, dincolo de titulatură, sunt…oameni. Cu bune și rele, cu împliniri și dezamăgiri, cu un suflet pe care prea puțini au răbdarea sau curiozitatea să îl cunoască cu adevărat. Oameni care au acceptat să se deschidă, fără rețineri, mai ales că lor le aparține nobila și importanta misiune de a forma caractere.
Cine este omul Mihaela Badea, pentru cei care cunosc doar activitatea profesională? Cum v-ați descrie în câteva cuvinte și de cât timp sunteți profesor la UPG?
M-aș descrie ca o persoană pasionată de educație, curioasă, răbdătoare și convinsă că învățarea este un proces care durează toată viața. Sunt profesor la UPG Ploiești de mai bine de două decenii și fiecare generație de studenți mi-a adus o experiență nouă.
Vă mai amintiţi când v-aţi gândit pentru prima dată să deveniţi cadru didactic?
Da, încă din anii de liceu mă atrăgea ideea de a lucra cu oamenii și de a le împărtăși cunoștințe. În plus, profesoara mea de limba și literatura română, Mihaela Marin, de la Colegiul Național Carabella din Târgoviște, precum și cea de limba engleză, Angela Naumovici, au fost adevărate modele pentru mine. Cred că a fost mai întâi un vis, apoi o decizie conștientă la care au contribuit și profesorii mei din cadrul Facultății de Litere și Științe din UPG.
Citește și: Aura Pătrașcu (UPG): „Am vrut avocat, dar am ales ingineria”
Ce v-a determinat pe dumneavoastră să deveniți profesor și ce înseamnă cu adevărat să fii profesor?
Am devenit profesoară pentru că am simțit că aici pot să fiu cu adevărat utilă. Sincer, nu mă văd făcând altceva. Să fii profesor înseamnă să fii și ghid, mentor și sprijin emoțional. Nu predai doar informații, ci ajuți oamenii să se descopere pe ei înșiși.
A fost, la un moment dat, în viața dumneavoastră, poate, o cotitură, poate o persoană, poate un moment care a fost definitoriu?
Da, am avut profesori extraordinari, care mi-au arătat ce înseamnă pasiunea pentru meserie. Unul dintre ei, Carmen Popescu, care, din păcate, nu mai este printre noi, a reușit să transforme fiecare lecție într-o poveste. Atunci mi-am spus: „Așa vreau să fiu și eu.”
Credeți că familia, prietenii și trecutul dumneavoastră v-au influențat deciziile adultului care ați devenit astăzi?
Fără îndoială. Am avut mereu sprijinul familiei și încurajarea prietenilor. Ei m-au ajutat să am încredere în alegerile mele.
Cu ce se ocupă concret departamentul pe care îl conduceți în cadrul UPG Ploiești?
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic se ocupă de pregătirea studenților în vederea alegerii profesiei didactice în principal. Toți studenții din cadrul celor cinci facultăți ale UPG interesați de cariera didactică pot urma cursurile Programelor de pregătire psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică. De asemenea, de activități de cercetare și de cursuri și examene ce țin de formarea continuă a colegilor noștri din preuniversitar.
Citește și: Cristina Safta (UPG): „Am învățat să caut soluții, nu vinovați”
Mai sunt tinerii în ziua de azi interesați să intre în învățământ?
Da, sunt, chiar dacă poate mai puțini.
Ce îi motivează?
Îi motivează dorința de a face o diferență, de a construi viitorul prin educație. Mulți vin din pasiune, nu din dorința unui drum ușor.
Cum vedeți dv, toate aceste schimbări apărute în sistemul de educație, odată aplicate măsurile „Legii Bolojan”? Sunt profesorii afectați?
Orice schimbare aduce și incertitudine. Da, profesorii sunt afectați și uneori demotivați. Cred însă că, dacă măsurile sunt aplicate transparent, coerent și cu consultarea oamenilor din sistem, ele pot duce la îmbunătățiri. Problema apare când reforma este doar pe hârtie.
Îi demotivează aceste lucruri pe tinerii dornici să devină cadre didactice?
Cu siguranță, mai ales dacă luăm în calcul tot ceea ce se promovează în mass media, în special atunci când imaginea profesorilor este, din ce în ce mai degradată, aș spune.
Citește și: Jianu Mureșan (UPG) despre măsurile de austeritate: ”Educația nu înseamnă deficit bugetar”
Care dintre metodele pedagogice tradiționale sunt trecute cu vederea deși nu ar trebui și care dintre cele practicate încă ar trebui reformate sau înlocuite?
Lectura atentă a textelor este, din păcate, neglijată, deși rămâne fundamentală. În schimb, metodele bazate exclusiv pe memorare ar trebui regândite, pentru că nu mai corespund realităților actuale.
Ce credeți despre nivelul de dificultate al examenelor naționale care scade de la an la an?
Scăderea nivelului poate părea un ajutor pentru elevi, dar, în realitate, îi dezavantajează. Standardele scăzute nu pregătesc tinerii pentru viața reală și nici pentru competiția internațională.
Care ar fi un factor important pentru adaptarea reușită a unui sistem de învățământ „ca afară” în România?
Cheia este coerența. Nu trebuie doar să preluăm modele, ci să le adaptăm la realitățile noastre și să le aplicăm consecvent, nu doar pentru un ciclu electoral.
Ce sfaturi ați avea pentru încurajarea profesorilor în devenire?
Le-aș spune să nu uite niciodată de pasiune. Dacă iubești ceea ce faci și respecți oamenii din fața ta, restul se învață pe parcurs.
Citește și: Alina Prundurel (UPG): „ Mi-am dorit o carieră în Poliție”
Cum arată relația ideală între profesor și student? Cum sunt studenții de astăzi?
Relația ideală este una de respect reciproc și de deschidere. Studenții de astăzi sunt dinamici, critici și conectați la tehnologie. Au nevoie de un profesor care să fie și partener de drum, nu doar evaluator.
Cum vă simțiți acum, uitându-vă în urmă la toate lucrurile pe care le-ați realizat cu forțe proprii?
Mă simt recunoscătoare. Nu a fost mereu ușor, dar satisfacțiile sunt imense. Fiecare student care a reușit în carieră e, pentru mine, o mică victorie.
Care sunt proiectele realizate de studenţii dumneavoastră care v-au impresionat cel mai mult?
Au fost multe, dar m-au impresionat în special proiectele extracurriculare cu studenții străini și români și cele care au implicat voluntariat. Când îi văd punând în practică ce învață pentru a ajuta, înțeleg că munca noastră are sens.
Citește și: Emil Pricop (UPG): „Inteligența artificială trebuie înțeleasă”
Ce aţi schimba la sistemul actual de învăţământ?
Aș pune mai mult accent pe gândirea critică și pe competențe practice. Școala trebuie să pregătească tinerii nu doar pentru examene, ci pentru viață.
Aveți vreun sfat care nu ține neapărat de școală pentru tinerii din prezent? Vreun sfat pe care vi l-ați da și dumneavoastră?
Da: să fie curioși și să nu le fie frică de greșeli. Greșelile fac parte din drumul spre reușită. Este sfatul pe care mi l-aș fi dat și mie însămi când eram la vârsta lor.
