Frica de ruși, frica de extremism, frica de răul cel mai rău așa cum este perceput răul la nivelul electoratului, plus multe alte frici au fost motivele pentru care Nicușor Dan a fost votat. Acum, după un sfert de mandat, actualul președinte a reușit ”performanța” de a fi mai urât de propriul electorat decât de cel al adversarilor politici.
Să nu uităm de unde s-a pornit! În plină campanie electorală, după anularea încă neexplicată legal a unor alegeri, USR ia o decizie surprinzătoare și își execută politic șefa de partid, pe Elena Lasconi, cea care ar fi avut șanse reale să câștige prezidențialele, cu toate minusurile ei (și avea multe…). Să nu uitați ce spunea Lasconi despre Nicușor, parafrazându-l pe Eminescu: ”viclean copil de casă”. Știa ea ce știa, dar noi am ca luat-o la mișto.
De ce a făcut USR asta, la ordinul cui???… sunt întrebări la care doar autorii trădării pot răspunde, deși sunt convins că nu o vor face vreodată. Important este că s-a întâmplat, iar asta e tot ceea ce contează pentru că nu trăim din povești cu ”dacă și parcă”, ci din realități servite pe tavă. Observați că cei mai tăcuți în aceste zile sunt cei de la USR? Nu întrebați de ce? 😊
La rândul lui, fost președinte USR, în teorie chiar cel care a înființat formațiunea, pentru că în practică niște băieți gradați ar fi făcut-o, Nicușor fusese și el ”executat politic” de adevărații decidenți din USR. Mare mirare în campanie să te trezești că USR l-a scos iar din pălărie. Dar na… țara gemea sub amenințarea putinistă. Noroc că industria calului ar fi fost licărul de speranță pentru cei care nu au pus în viața lor mâna pe o carte de economie, că altfel nu știm ce ne făceam…
Deci?… Ce alegem?…
Deși cunosc multă lume și interacționez prin natura meseriei cu mult mai multă, personal nu am cunoscut niciun fan declarat al lui Nicușor Dan. Știu băsiști, dragniști, pontiști, iohanniști (mai puțini), dar știu, însă niciun nicușorist. Am înțeles însă că lumea s-a aperiat de tandemul Simion-Georgescu, așa că mi-a fost relativ ușor să îmi explic cum au dat votanții cu tușul pe pătrățica lui Nicușor.
Băiatul acela coafat bizar, fără buze, uneori cu un discurs incoerent, de parcă cineva îi substituise câteva date din firul logic al unor fraze simple, se prezenta în fața alegătorilor alături de partenera sa de viață, un cuplu aparent inofensiv, de mai-mai să-i iei acasă și să îi ajuți cu ceva. Îmi amintesc cum, după alegeri, își ducea copilașii la școală, într-o Românie care se voia normală, nu una a baronilor care își basculau progeniturile din mașini de ultimă generație, cumpărate din amărâtele de salarii de bugetari.
Ai fi zis că Nicușor îi caută acum să facă treabă cu ei? Și nu ar fi fost o problemă să îi caute, că doar sunt și ei aleșii unei părți din acest popor minunat, dar nu poți uita cum tocmai cu ei se lupta în campanie bietul Nicușor. Mai mult decât aparent neverosimila prietenie actuală cu PSD, Nicușor a declarat permanent că vrea o alianță pro-europeană și că nu vrea să audă de susținere din partea AUR, POT și alte facțiuni similare din Parlament.
Cine sunt eu să zic că aceste formațiuni sunt întruchipările răului absolut pe Pământ? Am părea mea, dar nu despre asta e vorba, ci despre ce a susținut cu tărie Nicușor. ”Nu, nu, nu și nu cu aceste formațiuni extremiste!” El a zis, nu eu.
Ok… nu l-a plăcut pe Bolojan, ok… a făcut jocul PSD să îl răstoarne, ok… l-a propus pe dl. Nimeni Tomac, ok… a eșuat, ok… a intrat cu bocancii în PNL și simultan în USR, nu că mulți de acolo nu ar merita asta, ok… l-a scos din pălărie pe un alt neprieten al limbii române, Adrian Veștea. Ok, ok, ok… știm ce curvă e politica, deci nu suntem surprinși, însă abia acum a apărut adevărata problemă care arată cine este cu adevărat Nicușor, crețul Cotroceniului.
Ieri ni s-a arătat adevărata față a făcătorului de reforme, a adevăratului luptător pentru apărarea democrației. Alesul inimii sale politice, marele orator în aproximativa limbă română, domnul Veștea de sub Tâmpa, aflând că PNL i-a dat binemeritatul șpiț în dos, că UDMR și USR au zis la rândul lor pas, a continuat să alerge disperat pentru a însuma voturile necesare formării guvernului. Și unde a alergat? Păi s-a întâlnit cu doamna Gavrilă de la POT, cu alți dizidenți din POT și AUR, desigur din același aluat, neexcluzând nici o posibilă susținere de la AUR, chiar dacă George Simion a spus că nu e cazul.
Bun, contează mai puțin dacă vrea sau nu Simion, ceea ce contează cu adevărat este ce face Veștea. Și ce face Veștea? Păi fix ce zicea că nu face nici mort cel care l-a desemnat premier însărcinat cu formarea unui cabinet pro-occidental.
Ia spuneți, domnule Nicușor Dan, ce să creadă acum cei care v-au votat? Bănuiesc că intuiți deja, deși un matematician se bazează pe calcule, nu pe intuiție. În cazul în care vă dă cu virgulă, o să vedeți la următoarele alegeri, fie ele și anticipate. Sper să nu îi mai căutați pe singurii care v-au susținut (USR și PNL), dar mai presus de toate sunteți conștient că în veci nu vă veți mai bucura de tușul ștampilelor oamenilor care s-au speriat de Dracu și au dat de ta-su.
Și știți ce este cel mai trist? Măcar cu unul ca Georgescu știam cu cine avem de a face, de aici și succesul dumneavoastră (efemer).
Și încă ceva! Liberalii care râd acum de cât de agramat e Veștea, de varianta Dăncilă 2.0, să nu uite că este produsul lor, că în campaniile electorale ei l-au susținut, spunând oamenilor cât de competent este. De-ar fi singurul…
