La Halele Centrale din Ploiești nu mai este agitația de pe vremuri. În plină criză sanitară, numărul clienților s-a înjumătățit comparativ cu perioade similare din anii trecuți. A dispărut inclusiv alergătura după zarzavaturi. La unele ore din zi, în piață, pot fi zăriți doar câțiva clienți. Comercianții spun că nu mai au oamenii bani… Alții, că mulți au fost loviți de boala cumplită…
Luni, 25 octombrie… Prima zi în care au intrat în vigoare noile restricții. Circulația pe timpul nopții nu mai este permisă după ora 22.00, iar magazinele se închid la ora 21.00…
La instituțiile publice accesul se face pe bază de certificat verde, iar nunțile, botezurile și mesele festive au fost interzise pe o perioadă de 30 de zile…
La Halele Centrale din Ploiești, totul se măsoară în funcție de numărul de clienți, care sunt, spun precupețele, din ce în ce mai puțini.
Tanti Florica, în vârstă de 81 de ani, are o pensie de agricultor, de 800 de lei/lună. În fiecare zi vine cu legume la piață. Altfel nu s-ar ajunge cu banii… Pentru ea vremurile sunt grele…
„La noi, în sat, moare lumea… În Dâmbovița. E greu”, ne-a mărturisit tanti Florica. Despre restricții spune că e de rău, dar imediat își aduce aminte de pensia de agricultor…
„Și pensiile le avem foarte proaste. Noi, agricultorii, 800 de lei/lună… Poți să trăiești? Am o vârstă. Când nu voi munci cum o să fie? E foarte greu… Mai bine era cu Ceaușescu. Atunci avea lumea serviciu, avea și salarii”, povestește femeia, trângându-și, cu mâinile muncite, masca peste față.
Georgeta Matei, din comuna Băleni, din Dâmbovița, vine cu legume de peste 50 de ani la piața de la Halele Centrale. Acum, spune ea, cu vremurile astea, clienții nu se mai plâng de mâncare… Se plâng de boală și că și-au pierdut rudele.
„Vin clienții și nu se plâng de mâncare… Nu se mai plâng de nimic decât de boala asta! Credeți-mă din suflet că îmi vine să plâng când încep bătrânii că și-au înmormântat sora, și-au înmormântat fratele… Că și-a înmormântat soțul… Că l-au dus la spital și n-au mai avut ce să-i facă… Niciun tratament, nimic, nimic…
Duminică, când merg la biserică, toți cei trei preoți se pun în genunchi și toată biserica ne rugăm… Credeți-mă că îmi vine să plâng, că n-au ajutor de la nimeni, decât de la Dumnezeu”, se plânge Georgeta Matei, din comuna Băleni.
Elena Dima, în vârstă de 67 de ani, cunoscută drept tanti Lenuța din Băleni, după ce fata ei i-a deschis o pagină pe Facebook, ca să-și promoveze legumele din grădină, spune că a prins vremuri grele și înainte.
„Acum, sezonul s-a cam terminat, pentru că intrăm în iarnă, s-au mai aprovizionat clienții și acum, cumpără în completare… Un kilogram, două – trei, până la cinci kilograme… pentru că multă lume deja s-a aprovizionat cu legume… Clienți sunt mai puțini…”, ne-a spus tanti Lenuța.
Cât privește restricțiile, tanti Lenuța spune că, la Ploiești sunt bune.
„Îi mulțumim lui Dumnezeu. Ne ferim, ne spălăm pe mâini, punem masca… Este bine… Cine este sănătos rezistă. Cine e bolnav și de alte boli n-are cum să reziste”, spune tanti Lenuța.
„Am trecut prin și sărăcie, am prins și foame… Am prins de toate. Suntem sătui de sărăcie până-n gât. N-a fost numai bine. La vârsta noastră stim.
De copii o să fie mai greu. De generația asta o să fie mai greu”, spune Elena, cunoscută acum drept „tanti Lenuța din Băleni”, după ce fata i-a făcut o pagină de Facebook ca să „le arăt tuturor de unde este marfa asta. Să vadă cât muncesc la solarii”, ne-a spus tanti Lenuța.
La plecare, un alt comerciant ne roagă să îi facem și lui o poză… A aflat că facem un reportaj în piață despre pandemie, restricții, clienți…
Lumea trece grăbită pe lângă tarabele încărcate cu roșii, cu ceapă, cu ardei, hrean, cartofi, țelină și pătrunjel… Aici timpul nu se oprește în loc. Toată lumea este în continuă mișcare. Grăbită și cu multe, multe griji…
