Sâmbăta am fost plecat din România. Am vizitat o țară străină, unde se trăiește extraordinar, conducătorii ei sunt extrem de iubiți, nimeni nu fură și toată lumea muncește pentru același scop. Știu, sună ciudat, dar țara asta chiar există cu adevărat. Are drapel, frontiere, strucură de conducere, populație, infrastructură.
Este o țară mică, cu granițele între câteva străzi. De fapt, este foarte mică : 150 de metri lungime și 50 lățime. Președintele ei este o persoană venerabilă, cu părul alb, respectată și iubită în egală măsură. Lucru de altfel valabil pentru toți ceilalți conducători.
Cei 13900 de locuitori pe care i-am întâlnit sâmbătă, mi-au lăsat impresia că nimic nu este mai presus decât dragostea pentru țara lor și că nu se dau înapoi de la nimic atunci când trebuie să o dovedească. Dar nu s-a trăit dintotdeauna bine în țara asta.
A fost condusă de-a lungul timpului și de către dictatori și de către hoți mărunți și de către oameni care n-au iubit-o niciodată. Din cauza unor interese meschine și a unora ca cei de mai sus, anul trecut țara despre care vă vorbesc, a intrat în faliment, iar viitorul părea mai sumbru ca niciodată.
Doar că dragostea celor 13900 de locuitori, susținerea diasporei și o politică făcută de adevărați patrioți, au făcut-o să renască miraculos. Țara asta se numește Petrolul. Și sunt mândru că mi-am găsit un loc sub drapelul ei galben – albastru.
