Grota din grădina Castelului Cantacuzino din Buşteni suscită de multă vreme pasionaţii de paranormal care susţin că în apropierea acesteia plutesc mici sfere luminoase. În beciurile castelului, devenit sanatoriu TBC în timpul comunismului, Securitatea ar fi torturat „duşmanii“ regimului.
Cu o privelişte de vis asupra Văii Prahovei şi spre Crucea Caraiman, Castelul Cantacuzino din Buşteni se înalţă semeţ la poalele muntelui Zamora, în cartierul cu acelaşi nume al staţiunii. Castelul a fost ridicat la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, Bucuresti, d. 23 martie 1913, Bucuresti), unul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpului său, care a fost de două ori primar al Bucureştiului şi tot de două ori prim-ministru al României. Piatra de temelie a castelului a fost pusă în 1901, pe locul unei vechi reşedinţe a Cantacuzinilor, o veche cabană a familiei, iar construcţia, realizată în stil neoromânesc, în piatră şi cărămidă, a fost terminată în 1911, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Datorită averii colosale, care i-a permis să construiască trei palate (două în Prahova şi unul în Bucureşti, pe Calea Victoriei, actualul Muzeu Naţional George Enescu), prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost poreclit “Nababul”.
Era cel mai mare proprietar de pământuri din România la vremea respectivă şi putea concura chiar cu regele Carol I, atât ca avere cât şi ca poziţie socială şi ca nume, prin descendenţă. Este şi motivul pentru care istoria l-a reţinut cu o legendă legată de castelul din Buşteni, aceea că ar fi vrut să-i paveze curtea cu monede din aur. „Nababul“ ar fi vrut să-şi acopere castelul nu cu ţiglă, ci tot cu monede de aur, dispuse pe cant, şi nu în forma clasică, de solzi de peşte, pentru că astfel ar fi intrat mai multe. În felul acesta, palatul său din Buşteni ar fi întrecut în măreţie Castelul Peleş din Sinaia, dar, până la urmă, Nababul a renunţat la idee. Grota, mai veche ca palatul Nababului Dincolo de legendele legate de personalitatea Nababului, ca orice castel care se respectă, despre palatul din Buşteni circulă şi poveşti cu fantome şi spirite. Acestea au legătură cu grota misterioasă din faţa castelului. Grădina de la poalele palatului a fost amenajată după moda parcurilor din marile capitale europene, cu alei, arbuşti rari şi fântâni arteziene. Ceea ce captează însă întreaga atenţie este grota misterioasă din faţa castelului, fără legătură cu aspectul elegant şi elaborat al grădinii.
Despre grotă, localnicii din Buşteni povestesc că aceasta există pe domeniu încă de dinainte de construcţia castelului, iar proprietarii au păstrat-o aşa cum era, fără a interveni asupra interesantului element modelat de natură. Sfere plutitoare şi zgomote îngrozitoare Despre grota cu „perdele“ naturale de apă se spune că este bântuită. În nopţile cu furtună, în faţa acesteia dansează lumini nefireşti, iar din interior se aud zgomote înfricoşătoare, ca nişte vaiete sinistre de copil sau de animal. „Sferele“ ar fi fost surprinse şi în alte locuri de pe domeniu, iar unele persoane au resimţit o senzaţie de parcă ar fi fost urmărite. Tot potrivit localnicilor, fenomenele ar fi încetat pentru o scurtă vreme, când în apropierea castelului a fost sfinţită, la cererea soţiei prinţului Cantacuzino, o bisericuţă de lemn, în stil maramureşean, pe locul unui vechi lăcaş de cult, de la 1700. În 1948 este însă închisă, odată cu naţionalizarea castelului şi sfinţită din nou, în 1994, după aproape 50 de ani de uitare. Luminile ciudate au reapărut, iar în prezent, turiştii care fac fotografii în zona grotei spun că pe în poze apar mici sfere luminoase pe care nu le-au sesizat cu ochiul liber în momentul în care au făcut fotografiile.
Citeste mai mult: adev.ro/nyjxnk
