Luna mai aduce în Prahova unul dintre cele mai spectaculoase tablouri ale anului. De la câmpia din sudul județului până la crestele Bucegilor, natura se transformă într-o explozie de culori și parfumuri pe care puțini le pot ignora. Nu este nevoie de un drum lung sau de un itinerar complicat – uneori, ajunge să ieși din oraș câțiva kilometri, să oprești mașina pe marginea unui drum de țară și să privești. Prahova are avantajul unui relief variat, care îngăduie înfloriri succesive, de la câmpie la munte, timp de aproape patru săptămâni. Dacă știi unde să mergi, fiecare weekend al acestei luni poate deveni o mică escapadă florală.
Din articol
Liliacul, parfumul care anunță primăvara adevărată
Nicio altă floare nu marchează intrarea în mai cu atâta forță ca liliacul. Arborii și tufișurile de liliac explodează la începutul lunii în violet, lila și alb, umplând aerul cu un parfum inconfundabil pe care îl simți de la zeci de metri distanță. Este acel miros care te oprește din mers, care îți aduce aminte de o curte de bunici sau de un colț de grădină uitată, și pe care nicio parfumerie din lume nu l-a reușit vreodată cu adevărat.
În Ploiești, parcurile orașului – Parcul Nichita Stănescu, Parcul Toma Socolescu sau grădinile din cartierele vechi – oferă priveliști generoase cu liliac înflorit. Tufișurile mari, uneori înalte de câțiva metri, devin în prima săptămână a lunii mai adevărate boltiri parfumate sub care îți vine să stai cât mai mult. Nu este o floare de fotografie perfectă – este o floare de trăit, de simțit, de respirat adânc.
Același spectacol se repetă, poate chiar mai intens, în curțile caselor și grădinile din zonele colinare ale județului. La Vălenii de Munte, la Breaza sau pe ulițele din satele de deal, liliacul este aproape omniprezent în prima jumătate a lui mai. Localnicii îl taie cu generozitate și îl pun în vaze mari pe mese și în ferestre. Un buchet de liliac, rupt dimineața înainte să se deschidă florile, va parfuma o încăpere întreagă timp de câteva zile.
Salcâmul, albul care cuprinde toată câmpia
Spre mijlocul și sfârșitul lui mai, salcâmul preia ștafeta și transformă drumurile rurale și marginile pădurilor din zona de câmpie și deal într-un nor alb parfumat. Ciorchini lungi de flori albe, delicate și ușor galbui la bază, atârnă din crengile înalte ale arborilor și cutremură aerul cu un miros dulce, aproape amețintor în zilele calde. Este unul dintre cele mai democratice spectacole ale naturii – îl vezi deopotrivă din mașină, de pe trotuar, de pe câmp sau de pe prispă.
Mirosul lui dulceag se simte de la distanță și atrage stoluri de albine – nu întâmplător, mierea de salcâm din Prahova este printre cele mai apreciate din regiune. Stuparii știu că înfloritul salcâmului este cel mai important moment al primăverii lor și urmăresc cu atenție ziua în care primul ciorchine se deschide. Câteva zile bune de vreme stabilă în această perioadă pot face diferența între un an bogat și unul slab pentru producătorii locali de miere.
Dealurile din zona Urlați, Ceptura sau Boldești-Scăeni sunt înconjurate în această perioadă de pâlcuri întregi de salcâm înflorit, care fac ca drumul prin aceste localități să devină, în sine, o destinație. Șoselele secundare care leagă satele de deal din sudul Prahovei sunt poate cele mai frumoase trasee de condus în luna mai – ferești deschise, miros de salcâm, câmpuri verzi și cer larg. Un privilegiu simplu, accesibil oricui și gratuit.
Bujorul, eleganța de mai
Considerat simbolul eleganței în grădinile de primăvară, bujorul înflorește în luna mai și își poate păstra florile bogate și parfumul puternic până în iunie. Are flori mari, în nuanțe de roz, roșu aprins, alb pur sau fucsia intens, cu petale suprapuse care amintesc de rochiile de bal ale unor alte epoci. Nu este o floare modestă – bujorul ocupă spațiu, atrage privirile și face concurență serioasă oricărui aranjament floral din jur.
Preferă locurile însorite și solul bine drenat, iar în Prahova îl găsești în grădinile private din toate zonele județului. Există gospodării în care bujorii sunt moșteniți de generații, plante vechi de zeci de ani care înfloresc an de an cu aceeași forță, fără prea multă intervenție. În grădinile orașului, îl întâlnești în borduri și în amenajările florale din centrul Ploieștiului, unde coexistă cu irisul și cu primele trandafiri.
Cei care vor să vadă bujori sălbatici în cantități impresionante pot face o excursie în afara județului, la rezervațiile de profil din Muntenia, sau pot urca spre zona Munților Ciucaș, accesibilă din Prahova prin Cheia sau Vălenii de Munte. Bujorii de munte fac spectacol la finalul lui mai pe pajiștile de la altitudini medii, iar combinația dintre florile lor mari și verdele crud al ierbii de primăvară produce imagini de o frumusețe aproape ireală. Merită drumul.
Lăcrămioara, comoara ascunsă a pădurilor
Mică, albă și cu un parfum discret, lăcrămioara este poate cea mai romantică floare a lunii mai. Câteva clopoțele albe, delicate, atârnate pe o tulpină subțire între două frunze late și lucioase – atât. Și totuși, această simplitate o face irezistibilă. Nu degeaba a ajuns simbol al primăverii în atâtea culturi europene și floarea națională a Finlandei.
O găsești în poienile și pe marginea pădurilor de foioase, mai ales în zona colinară a județului. Pădurile din zona Cheia, văile umbrite de lângă Măneciu sau poienițele de pe cursul superior al Doftanei sunt locuri bune de căutat. Nu crește la vedere, ci se ascunde sub copaci, pe soluri bogate în humus, acolo unde umiditatea se menține mai mult. Trebuie să mergi puțin mai departe de potecile bătătorite, să privești cu atenție la picioarele copacilor și să ai răbdare.
Parfumul lăcrămioarei, delicat și ușor pudrat, este unul dintre cele mai copiate în industria parfumurilor de lux. Și totuși, niciun flacon nu reproduce cu fidelitate ceea ce simți atunci când te apleci deasupra unui pâlc de lăcrămioare proaspăt înflorite, într-o pădure umedă de mai. Este un miros al locului, al umbrei și al solului reavăn, pe care nu îl poți îmbutelia. Cine l-a simțit măcar o dată știe că merită orice drum.
Macul roșu, flacăra câmpurilor
Pe câmpurile agricole și pe marginea drumurilor din zona de câmpie a județului, macul sălbatic aprinde în mai pete roșii intense, care contrastează dramatic cu verdele tânăr al grâului. Nu este o floare cultivată, nu o îngrijește nimeni și nu o seamănă nimeni cu mâna – crește singură, acolo unde pământul a fost răscolit și unde condițiile îi sunt prielnice. Tocmai de aceea apariția ei are ceva spontan și generos, ca un cadou neașteptat al naturii.
Zona Berceni, Boldești-Grădiștea sau drumurile spre Mizil și Urlați oferă priveliști de câmp în care macii roșii fac tablouri demne de fotografie. Uneori, un câmp întreg devine roșu, iar la vântul ușor al dimineții petalele subțiri și creponale fremătă ca niște flăcări mici. Cei care conduc pe drumurile secundare din zona de câmpie a Prahovei în a doua jumătate a lui mai știu că această priveliște poate apărea pe neașteptate, la o curbă sau pe o coastă, și că merită oprită mașina.
Macul este și o floare cu o durată scurtă de viață – petalele cad după câteva zile, mai ales dacă floarea e ruptă. Nu rezistă în vaze decât dacă e recoltată în boboc. Tocmai de aceea, cel mai bun mod de a te bucura de mac este să mergi la el, nu să-l aduci acasă. O plimbare de dimineață pe un drum de câmp, cu macii în lumina oblică a soarelui de mai, este una dintre bucuriile sezoniere pe care Prahova le oferă cu dărnicie.
Iasomia și glicina, aromele gardurilor
Iasomia, cu florile ei albe și mirosul intens mai ales după ploaie, înflorește generos în mai pe garduri, pergole și ziduri vechi din toată Prahova. Este o plantă care nu cere mare atenție și nu pretinde condiții speciale – crește și pe un gard de lemn putrezit, și pe un arc metalic modern, și pe un perete de casă veche. Tocmai de aceea o găsești peste tot: în curțile de la bloc, în grădinile de la casă, pe marginea aleilor din parcuri.
Alături de ea, glicina își agață în mai ciorchini lungi, violet sau lila, peste orice sprijin găsește. Este poate cea mai teatrală floare a lunii – ciorchini de 20–30 de centimetri, aplecați de propria greutate, care transformă un gard banal într-un element de decor spectaculos. Glicina înflorește înainte să-i apară frunzele, ceea ce îi dă un aer aproape suprarealist – ramuri goale și acoperite complet de flori, fără nicio frunzuliță la vedere.
Cele două plante sunt nelipsite din grădinile vechi ale Ploieștiului și ale orașelor de pe Valea Prahovei. La Sinaia, la Bușteni sau pe ulițele din Câmpina există case cu glicinii vechi de decenii, ale căror tulpini groase cât un braț de om s-au împletit definitiv cu gardurile și veranda. În mai, aceste case devin puncte de oprire involuntare – te reții cu greu să nu fotografiezi, să nu miroși, să nu stai un minut în plus pe trotuar.
La munte, florile alpine ale lui mai
Cei care urcă în această lună spre Bucegi, pe Valea Prahovei sau spre Cheia, găsesc o altă lume florală, mai discretă decât cea a grădinilor, dar cu atât mai prețioasă. La altitudini mai mari, gențiana alpină deschide flori albastre de un albastru aproape electric, toporașii sălbatici și primulele de munte colorează pajiștile în nuanțe de galben și violet, iar anemonele de pădure fac covoare albe la marginea molidișurilor. Nu sunt flori care să se impună de la distanță – trebuie să mergi până la ele, să cobori privirea și să le cauți.
Sinaia și Buștenii sunt porțile de intrare spre aceste priveliști. Traseele ușoare spre Poiana Stânii, spre Cumpătul sau spre Cabana Schitul Ialomiței pot fi parcurse de toată familia și oferă, în luna mai, peisaje florale care alternează cu pădurile de conifere și cu zăpezile care mai zăbovesc pe crestele înalte. Contrastul dintre albul zăpezii reziduale și verdele crud al primelor ierburi alpine este unul dintre cele mai frumoase spectacole vizuale pe care munții Prahovei le oferă în această perioadă.
Spre finalul lui mai, în zona Bucegilor și a Ciucașului, încep să apară și rododendronii – arbuști cu flori mari, roz-purpurii, care acoperă versanții întregi și care anunță că primăvara de munte a ajuns la maturitate. Înfloritul rodododendronilor marchează, simbolic, trecerea spre vară. Cine ajunge la timp – și norocul de vreme bună nu strică – vede un spectacol pe care nu îl uită în curând.
Câteva locuri recomandate în Prahova pentru a admira spectacolul naturii
Parcurile centrale din Ploiești sunt o alegere la îndemână pentru liliac, iris și bujori. Zona Cheia – Măneciu și pădurile din Valea Doftanei sunt ideale pentru lăcrămioare și flori de pădure. Dealurile viticole din Urlați și Ceptura oferă priveliști de câmp cu maci și salcâm înflorit. Livezile din zona Vălenii de Munte mai au și în mai câteva specii târzii în floare, iar pentru cei care vor să combine natura cu aerul de munte, traseele de la Sinaia, Bușteni sau Cheia rămân cea mai bună alegere.
Luna mai nu ține mult. Dar cine știe să o prindă din mers, o ține minte tot anul.
Sursa foto: Envato
