L-am cunoscut pe enologul Silviu Rotărescu la întâlnirea unei comunități de antreprenori din Ploiești care fac fapte bune. Nu mă consider nici pe departe un cunoscător al vinurilor, însă recunosc că prezentarea sa despre Crama Casa Rotărescu, pe care o administrează, mi-a atras atenția, mai ales prin ideea de „asamblaj secret”. Câteva zile mai târziu, i-am aflat povestea.
Din articol
În anul 2000, Gabriela și Aurel Rotărescu, părinții lui Silviu, au închiriat o vie în Ceptura de Jos.
„Aveam 12 ani când am început să muncesc în vie. La început căram apă pentru oamenii care lucrau în podgorie, apoi am muncit cot la cot cu ei și cu părinții mei”, povestește Silviu, care acum are 29 de ani.
Banii obținuți în primii ani din vânzarea strugurilor au fost investiți într-o mică cramă, care poartă numele familiei. Afacerea a crescut de la un an la altul, din investiții proprii, fără fonduri europene sau credite bancare.
„În 2015, am plecat la studii în Montpellier, unde am învățat despre viticultură și vinificație și am lucrat pentru domenii și château-uri din Franța. M-a atras ideea programului care presupunea că poți ajunge în orice vie și poți învăța să faci o cramă capabilă să producă un vin bun, de la strugure până la sticla de pe rafturile unui supermarket. Iar asta s-a și întâmplat. Am avut marea șansă să învăț de la specialiști în domeniu, cărora le sunt recunoscător și pe care îi contactez și astăzi pentru sfaturi”, spune Silviu Rotărescu.
Ce a păstrat din filosofia franceză a vinului
Din filosofia franceză a vinului, Silviu a păstrat atenția la detalii și la costuri.
„Trebuie să existe un echilibru între investiții și profit. Am învățat să nu forțez nota, să nu epuizez vița-de-vie pentru recolte record pe termen scurt, dar cu efecte negative pe termen lung. Am învățat că nu poți face un vin foarte bun din struguri mediocri. Având doar cinci hectare, putem fi atenți la fiecare plantă, fără să existe suprafețe de compromis, așa cum se întâmplă la culturile mari de viță-de-vie”, explică enologul.
Acesta recunoaște că printre avantajele unei crame mici se numără și lipsa presiunii unor costuri mari, precum cele cu forța de muncă. În cramă lucrează în principal el, fiind ajutat de mama sa și de un bun prieten.
L-am întrebat ce înseamnă, pentru el, un vin corect și autentic.
„Un vin asupra căruia nu se intervine foarte mult în privința acidității, conținutului de dioxid de carbon care respecta caracteristicile fiecarui soi, lăsând natura să-și urmeze cursul. Vinul trebuie să fie reprezentativ pentru zona în care este produs, în cazul nostru Ceptura. Vinul trebuie să poarte amprenta producătorului, să fie parte din personalitatea lui”, răspunde Silviu.
Rețeta vinurilor Rotărescu, un secret bine păzit
Fiind o cramă mică, de familie, intrarea pe o piață dominată de marii producători de vin a fost o provocare. Silviu consideră că piața internă este acoperită în proporție de peste 80% de importuri și de marii producători, iar restul cramelor „se bat” pe segmentul rămas.
„Nu putem concura cu vinul de supermarket de 9–10 lei sticla. Noi propunem un produs diferit: un cupaj secret, care stârnește curiozitatea consumatorilor. Este o provocare pentru mulți dintre clienții noștri fideli să identifice soiurile și să-și confirme astfel calitățile de degustători amatori sau profesioniști”, spune Silviu.
Enologul păstrează cu sfințenie rețeta vinurilor Rotărescu.
„Am fost întrebat de nenumărate ori în ce constă cupajul din vinurile noastre, însă nu am cedat. Secretul nu-l știe nici soția și nici mama”, spune Silviu, zâmbind.
Ce înseamnă „Creatori de context”
L-am întrebat și cum explică sintagma „Creatori de context”, folosită în prezentarea cramei.
„Misiunea mea este să fac vinul să ajungă pe mesele oamenilor nu ca un produs central, vedetă, ci ca liant al conversațiilor și poveștilor dintr-o seară, la o masă. Vreau ca oamenii să consume vinul meu zâmbind. Nu vreau ca eticheta să le dezvăluie întreaga poveste, prefer să o descopere prin degustare”, spune Silviu.
Secretul cupajului a devenit un element central de marketing, care a diferențiat Casa Rotărescu de concurență.
„Am preferat misterul în loc să punem led-uri în vin sau să folosim sticle și etichete spectaculoase. Și ne-a ieșit”, spune, mândru, Silviu.
Când îl întreb ce rol are povestea familiei în brandul Casa Rotărescu, tonul devine mai grav.
„Tatăl meu a avut probleme de sănătate începând din 2018 și s-a stins anul trecut. L-am ajutat la o altă cramă, unde lucra, iar în 2021 a trebuit să fac de la zero o firmă și am preluat crama familiei. M-a ajutat foarte mult faptul că am fost un tip al științelor. Mi-a plăcut cartea, am făcut mate-info la Colegiul Național Mihai Viteazul din Ploiești. Chiar dacă atunci aveam 24 de ani, știam ce am de făcut, aveam relații cu furnizorii. În plus, eu decid ce lucrări se fac în vie, care este momentul oportun al culesului și cum facem vinul”, povestește Silviu.
Pierderea tatălui său a fost cel mai greu moment. În cei șapte ani de suferință, Silviu spune că a învățat să se raporteze altfel la trecerea timpului, să accepte mai ușor defectele oamenilor și să fie mai înțelegător.
Flash-interviu cu Silviu Rotărescu
Care sunt cele mai mari provocări pentru o cramă mică din Prahova?
Crama este tehnologizată, astfel încât pe zona de producție stăm bine. Cea mai mare provocare este recuperarea creanțelor. Deși avem clienți serioși, în zona HoReCa plățile se fac uneori cu întârzieri și de peste șase luni.
Vinul făcut din pastile este real sau un mit?
Personal, nu cred în această teorie. Prețurile mici ale vinului din supermarket au o explicație. La nivel mondial există o supraproducție. Vinul care si-a pierdut “tineretea” este lucrat, se fac intervenții pentru eliminarea unor defecte, iar profitul vine din volumul mare de vânzare. În țară se mai face vinul la mâna a doua, pichet cu adaos de zahăr, dar care nu ajunge niciodată în piața serioasă. Povestea că pui în apă o pastilă și faci vin nu este reală.
Cum sunt oamenii care caută vinurile dumneavoastră?
Dacă ar fi să fac un profil al clientului, acesta ar fi omul care caută altceva decât raftul de supermarket și revine cu plăcere la produsele noastre. Pe o parte dintre clienți i-am cunoscut personal. Sunt medici, avocați, IT-iști, oameni de marketing. Raportul este de aproximativ 40% femei și 60% bărbați, mulți dintre ei tineri.
Ce ar trebui să simtă consumatorul când deschide o sticlă de Val-Vârtej Alb, Roze sau Roșu?
Că acesta este vinul lui de zi cu zi. Aș vrea să devină „vinul casei”.
Care este vinul tău preferat?
În fiecare an am alt vin preferat. Pentru 2025, preferatul meu este vinul alb. Asta nu înseamnă că celelalte nu sunt foarte bune.
Cum educați publicul care încă alege vinul mai ales după preț?
Nu cred că publicul poate fi educat fără voia lui. Noi răspundem la întrebări, dar nu vrem să ne erijăm în educatori ai pieței, pentru că nu ne considerăm mai deștepți decât clientul. Vinul trebuie băut, nu explicat până devine plictisitor.
Cât de important este turismul viticol pentru o cramă din Prahova și ce potențial are zona Ceptura – Dealu Mare?
Turismul viticol este în creștere, iar zona are potențial. Se fac deja degustări la cramele din zonă.
Ce ar trebui să facă Prahova mai bine pentru a transforma vinul local într-un adevărat brand regional?
Există inițiative pentru transformarea unor comune în stațiuni. Drumul Vinului și viitoarea autostradă pot ajuta mult prin accesul mai facil. Brandul zonei a crescut deja.
Dacă ați avea în față un tânăr antreprenor din Prahova care vrea să construiască o afacere de familie, ce sfat i-ați da?
Să înceapă prin a vinde vin și abia apoi să-l producă.
Care a fost momentul în care ați simțit că munca familiei a fost validată?
Prima medalie la Vinarium.
Ce înseamnă succesul pentru o cramă mică?
Să termini stocul până la următoarea recoltă.
Cum vedeți Casa Rotărescu peste 10 ani?
O văd păstrând aceeași calitate a vinului, cu o echipă mai mare, mai ales în vânzări, cu sistem antigrindină și irigații.
Cum ar trebui să aleagă cineva un vin?
Să discute cu un specialist, să se gândească dacă vrea un vin asociat cu o mâncare, dacă vrea o experiență sau un vin al casei. Să încerce. Bugetul este și el important.
Care este prețul corect pentru o sticlă de vin?
Pentru un vin alb sau roze proaspăt, un preț corect este între 35 și 60 de lei. Pentru un vin roșu din gama medie, între 40 și 80 de lei, iar pentru vinurile foarte bune, un preț corect poate ajunge până la 200 de lei.
Disclaimer: Acest articol nu este unul sponsorizat sau susținut de Casa Rotărescu și nu există un contract comercial pentru publicarea lui. Articolul face parte din campania rulată de Observatorul Prahovean, de promovare a antreprenorilor locali, care aduc plus valoare comunității.
