Există cifre care ar trebui să sperie. În niciun caz să treacă drept statistici, ci să provoace, înainte de orice, o reacție din partea autorităților, dar și a unei întregi comunități. În Ploiești, sute de copii ajung anual la spital bătuți, abuzați, drogați, ori direct în comă alcoolică. Și totuși, aproape nimic nu se schimbă. În 2025, Centrul pentru Intervenție, Consiliere și Sprijin pentru Copilul Aflat în Situație de Risc din cadrul DGASPC Prahova a intervenit, la sesizarea Spitalului de Pediatrie, în doar patru cazuri de agresiune fizică. Patru! Într-un an în care 481 de copii, inclusiv bebeluși, au ajuns pe mâna medicilor din cauza agresiunilor fizice la care au fost supuși. Unii dintre ei după ce au fost bătuți de proprii părinți.
Din articol
La Spitalul de Pediatrie din Ploiești, violența asupra minorilor sau între minori nu mai este o excepție. Medicii recunosc că a devenit deja obișnuință. În 2024, 393 de copii au ajuns la urgențe după ce au fost victime ale agresiunilor fizice.
În 2025, numărul minorilor care au avut nevoie de îngrijiri medicale a crescut la 481. Iar începutul lui 2026 a însemnat alte 17 cazuri de copii victime ale agresiunilor, doar în luna ianuarie. Practic, aproape zilnic, un copil ajunge la urgențe după ce a suferit un abuz de natură fizică.
Tot în 2025, 17 minori au ajuns la Terapie Intensivă, mulți dintre ei direct din toaletele școlilor, după consum de droguri, în special canabis. În același an, din datele puse la dispoziție de către reprezentanții spitalului, alți 32 de copii, unii de 6 sau 7 ani, au fost internați în comă alcoolică. Fenomenul a continuat și în 2026: doar în luna ianuarie, 17 minori au ajuns la camera de gardă a Spitalului de Pediatrie din Ploiești după ce au consumat alcool în exces.
Ce se întâmplă cu minorii agresați, băuți sau drogați după externare
Inevitabil se pune întrebarea unde dispar, însă, acești copii după ce părăsesc spitalul, după externare, după ce medicii fac ceea ce ține de competența lor și anume să le salveze viața?
Asta deoarece doar o mică parte dintre aceste cazuri ajung în evidențele celor de la Protecția Copilului. În 2025, instituția a intervenit, la sesizarea spitalului, în mult prea puține situații comparativ cu amploarea fenomenului: 4 cazuri de agresiune fizică, 2 de consum de alcool, 14 de droguri și 5 de abuz de medicamente. Câteva zeci de cazuri, așadar, raportat la sute de copii agresați, în comă alcoolică sau drogați, ajunși la spital.
Citește și: Fenomen alarmant la Ploiești: 500 de copii, inclusiv bebeluși, au ajuns bătuți la Pediatrie, într-un singur an
Majoritatea acestor minori, după ce pleacă de la Pediatrie, se întorc în aceleași familii, în aceleași condiții, în aceleași medii care au generat abuzul, ori i-au împins către ceea ce înseamnă consum de alcool sau droguri. Fără protecție pe termen lung și fără intervenții ferme din partea autorităților.
În ciuda unui fenomen îngrijorător care numără sute de copii, victime ale agresiunilor și viciilor, în niciunul dintre cazurile semnalate nu s-a ajuns la decăderea din drepturile părintești. Doar punctual, în 2025, s-au luat decizii de plasament: un copil plasat în regim de urgență la asistent maternal, un alt caz, mamă și copil, duși într-o locuință protejată și alți 7 minori pentru care instanța a dispus plasament.
Câteva cazuri, așadar, din sute!
Comunitatea învățată să „închidă ochii”
Toți acești copii ajunși pe patul de spital bătuți, băuți, ori drogați arată un sistem încă defect care funcționează pe logica minimalizării, nu pe cea a prevenirii. Arată instituții care doar își bifează obligațiile, într-o inerție birocratică în care drama unor copii e ascunsă în niște dosare.
Citește și: Șocant. Din toaletele școlilor, direct la ATI, la Pediatria Ploiești: copii de 11 ani, drogați și în comă
Dincolo de autorități, există și comunitatea învățată de ani de zile să „închidă ochii” sau care consideră că bătaia e „ruptă din rai”. Sunt oamenii care nu sună la 119 pentru a apăra un copil aflat în dificultate și care preferă să întoarcă privirea în altă parte, pe motiv că „nu e treaba mea”.
O comunitate în care vecinii aud și văd, dar preferă să nu intervină, ori în care care școala observă, dar ține ascunsă „rușinea” pentru a nu strica reputația instituției. În care semnalele sunt adesea neglijate până când devin urgențe.
Societatea „strâmbă” se naște, practic, nu din lipsa valorilor, ci din ignorarea lor
Iar sistemul în care sute de copii sunt tratați de medici din cauza bătăilor și viciilor, iar apoi se face o liniște deplină, nu e defect pentru că nu ar exista reguli, ci pentru că ele sunt aplicate timid, sau, de foarte multe ori, incomplet, artificial și superficial.
