Violența fizică între copii sau asupra acestora nu mai este un fenomen izolat sau rar. Ea este prezentă tot mai vizibil, sub diverse forme, în multe medii familiale și școlare. La Spitalul de Pediatrie din Ploiești ajung zilnic, sau aproape zilnic, copii care au fost supuși agresiunilor, unii dintre ei chiar nou-născuți. Doar în luna ianuarie 2026 au fost înregistrate 17 cazuri de minori ajunși la urgențe după ce au fost victime ale agresiunilor fizice. Anul trecut au avut nevoie de îngrijiri medicale aproape 500 de minori agresați!
Din articol
Violența este adesea transmisă din generație în generație, de cele mai multe ori din necunoaștere, teamă sau lipsa unor modele solide de educație. Pentru mulți părinți ai căror copii ajung pe mâna medicilor, pedeapsa fizică rămâne singurul „răspuns” pe care îl consideră la îndemână pentru a corecta anumite comportamente.
Când un copil este lovit de un adult, el învață nu doar despre frică, ci și despre putere și control. În timp, poate ajunge să reproducă acest comportament și să identifice, la rândul său, alte victime – copii de aceeași vârstă sau mai mici.
„Din cauza agresiunilor, unii copii ajung să își piardă organe”
La Spitalul de Pediatrie Ploiești, cazuistica agresiunilor fizice în rândul minorilor este una îngrijorătoare. În 2024, medicii au tratat 393 de copii victime ale violenței. În 2025, numărul acestora a crescut la 481.
„Vorbim deja despre un fenomen. Periodic, la noi ajung copii care au fost victime ale agresiunilor. Sunt aduși în UPU cu diferite traumatisme. Unele necesită intervenții chirurgicale, iar altele se soldează cu pierderea unor organe.
Am avut un copil lovit de un coleg, la școală, cu un corp contondent, în zona genitală. A suferit fractură de testicul și a pierdut organul. Un alt copil, chiar la sfârșitul anului trecut, a fost lovit, tot de către un minor, în zona abdominală. A ajuns pe masa de operație, dar a rămas fără splină.
De asemenea, am avut un copil de 8 ani, ajuns în UPU, victimă a unei agresiuni fizice de natură sexuală. Ca să nu mai vorbim de cazuri de minori care ajung cu traumatisme craniene în urma altercațiilor cu colegii sau prietenii”, povestește medicul chirurg Anca Miu, managerul Spitalului de Pediatrie Ploiești.
„Am avut inclusiv bebeluși bătuți de părinți”
Cei mai mulți dintre copiii victime ale violenței fizice ajung la Camera de Gardă aduși cu ambulanța. În cazurile de agresiuni între minori, agresorii au, de regulă, vârste de 12–13 ani.
„Se bat sau sunt bătuți, se sună la 112 și ajung, de multe ori, direct în sala de operație. Cel mai cumplit este când sunt aduși inclusiv bebeluși, bătuți de propriii părinți”, mai spune medicul, amintind un caz cutremurător petrecut în 2024.
„O fetiță de doar două luni a fost atât de grav agresată de mamă, încât a ajuns la noi cu fractură de humerus, fracturi craniene și costale, fractură de piramidă nazală și escoriații la nivelul regiunii cervicale, semn că a fost strânsă de gât. Încerci, ca medic, să îți faci treaba, să salvezi copilul, dar este crunt.”
Aproape 100 de cazuri în plus, într-un singur an
Față de 2024, în 2025 numărul copiilor ajunși la Spitalul de Pediatrie Ploiești în urma agresiunilor fizice a crescut cu aproape 100.
Cei mai mulți dintre copiii agresați au vârste foarte fragede – nou-născuți sau copii de câțiva ani, victime ale violenței adulților. Pe măsură ce vârsta crește, cresc și cazurile de agresiuni „parte în parte”, copil contra copil.
Această evoluție indică un eșec profund al mediului în care copiii cresc și sunt educați. Atunci când violența devine un limbaj obișnuit, consecințele sunt grave și de durată, iar costul este plătit de cei mai vulnerabili.
Tristă societate! Ar fi bine de precizat mai multe detalii despre părinții care își agresează bebelușii: vârstă, ocupație (dacă au vreuna), statut social.
Este un tablou dezolant al sfârșitului umanității în societatea noastră.
Și, din păcate, povestea va continua pentru că asta e „democrația” înțeleasă de cei mai mulți:
liberă exprimare a limbajului si comportamentului=dacă vreau, te-njur; dacă mă enervezi, te bat”.
Și aceștia vor deveni majoritari!
Hai, succesuri😉!
Lipsa educatiei, neaplicarea sanctiunilor asupra celor care comit asa ceva, lipsa actiunilor care sa asigure preventia, incompetenta reprezentantilor serviciilor sociale. Ca adultii comit asa ceva asupra unor persoane care nu pot sau nu stiu sa se apere e de neacceptat . Urata societatea in care traim, cu oameni rai, lipstiti de omenie si de bun simt .
Respect..pai pana si I.Creanga descria cum erau „tratati” cand nu invatau la scoala „Catehismul” si citirea…asa-zisa „vina”(pentru ce se intampla azi cu minorii) este comuna: familia, scoala si societatea(locuri caldute si prea bine platite la stat fara sa se vada, in societate, utilitatea sau rezultatele „muncii” lor). Legi exista, dar lipseste cu desavarsire APLICAREA lor concreta…daca parintii ar raspunde penal, in locul minorilor, iti sar in cap ong-urile si beneficiarii majori ai alocatiilor si a tot felul de „drepturi” ale minorilor…cum sa raspunda ei penal daca un minor iti arunca o petarda sau te injura(daca ai curajul sa reclami la politie despre fapt)? „de ce sa „fac eu puscarie, ca eram la servici…”…rezolvarea ar fi EDUCATIA dar…daca si la gradinita, unele angajate vin cu traistele goale si pleaca cu ele pline, sub ochii parintilor…treaba grea dar necesara…EDUCATIA