În centrul Ploieștiului, câțiva vânzători de cărți își continuă zilnic rutina, deși clienții au dispărut aproape complet. Cărțile costă doar câțiva lei, dar rămân nevândute, iar cei care au trăit din această meserie spun, cu resemnare: „Nu mai avem cui vinde”.
Din articol
În fiecare zi, încă de la primele ore, vânzătorii de cărți din centrul Ploieștiului, în imediata apropiere a Palatului Culturii și a Parcului Toma Socolescu, întind pe mese fiecare volum, unul lângă altul, într-o ordine impecabilă. Este un ritual care se repetă de zeci de ani.
Oamenii trec grăbiți spre piață sau spre Halele Centrale. Puțini mai au însă răgazul să se oprească. Și mai puțini aleg să privească. Rar, din când în când, cineva încetinește. Răsfoiește o carte. Citește câteva rânduri. Apoi pleacă…
Ultimii buchiniști
De mai bine de 30 de ani, încă de la începutul anilor ’90, mai mulți ploieșteni au crezut că investiția în carte este una sigură. La început, vindeau în zona pietonală de lângă Parcul Nichita Stănescu, locul cunoscut de mulți drept „la buchiniști”. Era un punct viu al orașului, unde cititorii nu erau o raritate.
Ulterior, în 2000, după un scandal amplu, vânzătorii au fost mutați în zona Parcului Toma Socolescu. Autoritățile își doreau terase și cafenele în locul cărților de pe pietonalul Nichita Stănescu. Proiectul nu a fost implementat nici astăzi. Comercianții au fost mutați în zona care urma să devină așa-zisa Aleea Cărților.
De atunci, lucrurile au început să se schimbe. Din peste 50 de comercianți au mai rămas doar câțiva. Ceilalți au renunțat, rând pe rând.
„În urmă cu peste trei decenii, în zona pietonalului de la Nichita Stănescu erau peste 50 de persoane care vindeau cărți, CD-uri, anticariat… Eram mulți. Dar vremurile s-au schimbat. La vremuri noi sunt oameni noi”, spune una dintre cele care, încă, nu a renunțat la meseria pe care o practică de mai bine de trei decenii.
Oamenii nu mai cumpără cărți
Schimbarea nu a fost bruscă, ci lentă. „Oamenii nu mai cumpără cărți. Nu mai citesc. Internetul a schimbat tot”, este explicația celor care s-au încăpățânat să nu renunțe la vânzarea de cărți.
„Suntem comozi. Găsim pe internet câteva idei și le luăm de acolo. Cine îl mai citește pe Eminescu? Nimeni nu mai caută informația în cărți. Prin urmare, oamenii nu mai cumpără cărți”, spun cei care au făcut din vânzarea de carte nouă și veche o pasiune.
Tinerii, spun vânzătorii, sunt aproape absenți, la standurile de carte: „Nu avem tineri printre noi. Pe vremuri erau, dar nu acum.”
Internetul, preferat de tineri
Pentru cei care au rămas, vânzarea de carte nu mai este de mult o sursă sigură de venit. A devenit mai degrabă un mod de a continua pentru a acoperi o investiție mare. Stocurile de carte au crescut de la o zi la alta, de la lună la lună. Căsuțele din lemn sunt pline de cărți.
„Practic această activitate de aproape trei decenii. Scăderea vânzărilor este vizibilă. Cartea nu mai prezintă interes, iar acest lucru s-a accentuat în ultimii trei ani”, spune unul dintre cei care se încăpățânează să nu renunțe.
„Din cauza internetului și a tehnologiei. Dacă nu ar exista, nu am avea ce să mai vindem până seara. Pe vremuri oamenii cumpărau cărți cu sacoșa”, povestește trist bărbatul.
Acum au apărut versiuni digitale ale cărților citite pe tablete și telefoane și există înregistrări audio ale cărților, așa numitele audiobook-uri.
„Nu mai avem cui vinde”
Cea mai dureroasă realitate nu este concurența, ci lipsa clienților. „Suntem ultimii care mai vindem cărți aici. Noi nu am vrea să punem punct poveștii, dar nu mai avem cui vinde”, explică vânzătorul de cărți. La un alt stand, situația este aceeași.
„Oricât de ieftine sunt cărțile, oricâte reduceri am face, nu mai avem clienți. Nimeni nu mai vrea cărți. Facem reducere la reducere, doar-doar, oamenii vor cumpăra. Avem reducere de 70%. Dacă vor să cumpere mai multe cărți mai facem o reducere”, ne explică antreprenoarea
În vocea ei nu este revoltă. Doar oboseală și dezamăgire. „Când informația este la un click distanță, nimeni nu mai are răbdare să răsfoiască o carte”, este concluzia tristă.
„Oamenii au renunțat de mult să aibă propria bibliotecă acasă. De parcă ar fi o rușine să citești cărți. Mulți dintre părinți preferă să-și lase copiii cu telefonul în mână și așa se pierde o nouă generație”, spun cei care au înțeles că în era tehnologiei puțini au timp să citească o carte.
Cărți mai ieftine decât o cafea
Aici, pe aleea care duce la Halele Centrale, unele cărți se vând cu 3 lei. Cele mai scumpe ajung la 20–25 de lei. Prețuri care, în orice alt context, ar părea simbolice. Și totuși, nici aceste sume nu mai conving, spun comercianții:
„E 4 lei un bilet la TCE. O cafea costă de trei ori mai mult. Nu vorbim că oamenii nu au bani. Cărțile rămân pe tarabe săptămâni întregi. Oamenii trec grăbiți, conectați la ecranele telefoanelor. Aceasta este realitatea. Este trist”.
Singurii care se mai opresc
Cei care mai caută cărți sunt puțini și, de cele mai multe ori, aceiași. „Cei care mai întreabă sunt, în general, persoane trecute de 50 de ani”, spune un alt vânzător.
În rest, liniște. Cărți ale unor autori celebri, de la Jules Verne la Alexandre Dumas, zac de luni bune pe tarabă. Pe vremuri circulau din mână în mână și aprindeau imaginația adolescenților. Acum nu mai au căutare.
Pe Aleea Cărților, timpul nu a dispărut. Doar s-a oprit. Pentru cei care s-au încăpățânat să nu renunțe, fiecare zi începe la fel: cu speranța că ceva se va schimba. Că cineva se va opri. Că o persoană va deschide o carte și o va lua acasă…
