Ploiești, fără păcănele! Povestea lui Alin: „Au venit cămătarii la nevastă-mea la poartă!”

Campania demarată de Observatorul Prahovean, „Ploiești, fără păcănele!”, a avut ecouri profunde și, tot mai mulți oameni afectați de dependența de jocuri de noroc, au început să ia legătura cu noi. Povestea lui Alin, cel care a acceptat să ne spună drama prin care trece, a început în urmă cu mai bine de zece ani.

Alin are 36 de ani și este de loc dintr-o comună din zona Ploieștiului. „Am început să bag la aparate când mi-am găsit de lucru, prin 2012, la o firmă de construcții care avea o lucrare în Ploiești”, a mărturisit prahoveanul. Luându-se după cei din echipa cu care lucra, seara, după muncă, mergea la aparate, „undeva în zona de sud, că acolo era lucrarea”.

Și-a „găsit drogul” în urmă cu mai bine de 10 ani

Nu a durat mult până când a prins gustul și, așa cum povestește, „și-a găsit drogul”. A fost nevoie să câștige, de două ori la rând, sume care depășeau salariul lui la vremea respectivă și, astfel, a ajuns să aibă impresia că așa va câștiga mereu.

„Mi se părea că acolo (la aparate – n.r.) banii vin foarte ușor, nu trebuie să îți rupi cârca pentru ei”, spune bărbatul despre ceea ce îi dădea imboldul de a juca mereu la aparate.

Trei ani mai târziu, era deja dependent. „Câștigam bine la fiecare lucrare, dar degeaba. Ajunsesem să aștept ziua de salariu doar ca să am bani să intru la jocuri. Și mi se părea că trece prea mult timp între salarii”, a mai povestit Alin.

În aceeași perioadă și-a cunoscut viitoarea soție, căreia însă nu i-a spus despre dependența lui. „I-am spus că am salariul minim și că încerc să găsesc lucrări de renovare în plus ca să supraviețuiesc”, a fost minciuna spusă de Alin. Și… a ținut. S-au căsătorit, s-a mutat la Ploiești, în casa soției, ba chiar, la finalul anului 2016, li s-a născut și primul copil.

Soția nu a știut nimic până când i-au bătut cămătarii la poartă

„Soția nu a știut nimic până când am luat-o razna de tot”, spune bărbatul. Brusc ajunsese „să piardă” din buzunar bani pe drum. Dar nu putea de fiecare dată. Așa că, pentru a aduce câțiva bani acasă și a se juca în continuare fără știrea familiei, a apelat la cămătari.

„Întâi sume mici, 500-1.000 de lei. Apoi am luat o lucrare mare de care a aflat soția și a trebuit să duc acasă mai mulți bani. Am luat avansul de 5.000 de euro și, pe drum spre casă, am intrat la aparate. Am pierdut tot în 30 de minute. Așa că, am apelat la cămătari”, povestește Alin.

Citește și: Ploiești se pregătește să interzică păcănelele. Ce se întâmplă cu Loteria Română

Și atunci a început calvarul. Pentru că nu a fost în stare să plătească datoria, cămătarii l-au tot căutat la muncă. „Ajunsesem să mă ascund printre schele ca să nu mă găsească”, povestește el.

Într-o seară, când se afla acasă, s-a trezit cu cămătarii la poartă. „Nevastă-mea atunci a aflat. Nu a știut nimic până când nu i-au bătut la poartă”.

A urmat o perioadă în care Alin spune că s-a abținut. I-a mărturisit soției tot și au făcut credit pentru a da banii înapoi. „M-am abținut vreo trei luni. Până într-o dimineață când, în drum spre muncă, am văzut pe cineva ieșind fericit de la *** (o sală de jocuri din zona de sud – n.r.). Aveam probleme cu banii, venea rata de plată, grădinița fetei și m-am gândit că este o ocazie să fac mai mulți bani. Și am făcut în dimineața aia. Cred că ăsta a fost motivul pentru care m-am reapucat!”, a povestit Alin.

Divorțul a venit inevitabil

„De data asta soția și-a dat seama imediat că bag iar la aparate. M-a dat afară din casă și a băgat divorț. I-am zis că o să mă schimb, dar nu mă crede. Bine, nu cred nici eu, ăsta e adevărul…”, a mărturisit bărbatul.

Cel mai trist i se pare faptul că, așa cum povestește, când a fost dat afară din casă a simțit în primul rând ușurare. „Nu mai trebuia să mă ascund ca să joc, nu mai trebuia să mint, nu mai trebuia să spun unde sunt banii”, mai adaugă el.

„Vreau să mă las, dar nu pot! Mint, fur din casa mamei, orice ca să fac rost de bani pentru aparate…”, spune el. „Dacă câștig, îi bag la loc ca să câștig mai mult”, mai adaugă bărbatul.

Momentan, deși a plecat din casa soției, locuiește tot în Ploiești, cu colegii de pe șantier. „Faptul că stau în Ploiești face să fie mult mai rău. Sunt săli peste tot”, spune bărbatul.

Absurdul situației poate fi cu greu înțeles de cei care nu au experimentat niciodată dependența de jocuri de noroc. „Mulți nu înțeleg de ce intru în sală. Nu știu să le explic. Știu doar că nu mă pot abține”, mărturisește dependentul.

„Dacă nu ar fi săli, n-aș mai avea unde să intru”

Alin, ca și alți dependenți, consideră că scoaterea sălilor în afara orașului l-ar ajuta foarte mult. „Eu nu mă joc online. Nu m-am jucat niciodată. Asta mi-ar mai lipsi… E complicat acolo, trebuie card, ori eu majoritatea banilor îi âin în buzunar, când îi am…”, spune el.

Consideră că scoaterea sălilor de jocuri din oraș ar contribui mult la ajutorul acordat celor dependenți de a scăpa de acest viciu. „E rău, e foarte rău pentru că sunt legale. E mai rău ca la droguri, pentru că pe alea nu ți le bagă nimeni sub nas, pe când sălile, da. Cred că e mai ușor să scapi de droguri decât de aparate”, spune bărbatul.

Citește și: Ploiești, fără păcănele! Mihai, un dependent care susține campania: ”Am muncit pentru cămătari”

Alin își regretă familia și, mai ales, faptul că nu are o relație cu fetița lui. Așteaptă să se finalizeze divorțul și, între timp, de supărare, bagă bani la aparate. „Îmi place să dau în ele. Mi se pare că le lovesc la cât rău mi-au făcut”, spune bărbatul. Dincolo de impuls însă, este conștient că nu aparatele i-au făcut rău ci el singur.

„Cât timp pot să intru într-o sală în drum spre muncă, nu voi scăpa niciodată. Știu asta. Sper să se țină de cuvât primarul ăsta și să le scoată. Mulți o să fie fericiți dacă face asta”, a concluzionat bărbatul, în încheierea poveștii sale.

„Ploiești, fără păcănele!”, este campania demarată de Observatorul Prahovean, care adună în fiecare zi tot mai mulți susținători. Sperăm ca, astfel, administrația locală să pună în practică ceea ce a zis și să scoată sălile de jocuri în afara orașului. În acest fel, oamenii dependenți vor avea o șansă în plus pentru „vindecare”.