Mihai Copăceanu, psiholog, doctor în medicină, specializat în adicții, vorbește, într-o nouă postare, despre starea de revoltă și indignare publică, după ce Vlad Pascu a primit o sentință de 10 ani pentru tragicul accident de la 2 Mai. „Dacă Vlad Pascu ar fi primit astăzi 20, 30 sau 40 de ani, nu s-ar fi schimbat nimic. Indignarea noastră are legătură cu faptul că, pentru fapte deosebit de grave, pedeapsa este atât de mică”.
Unul dintre cei mai cunoscuți psihologi din România explică faptul că, din punctul lui de vedere, sSituația din România, în special justiția, nu face dreptate, nu își apără cetățenii și, în același timp, transmite un mesaj de încurajare, nu de descurajare, față de potențialii infractori.
„Există multă revoltă și indignare în fața acestei sentințe de 10 ani”
Se vor scădea 2 ani din arestul preventiv și rămân 8, iar cererea de liberare condiționată, dacă va fi acceptată, poate reduce și acești ani.
Reacția publică de astăzi indică un sentiment de nedreptate, o critică și o condamnare a justiției însăși, pe care mulți o considerăm din nou coruptă, prietenoasă cu infractorii și nemiloasă față de victime și de familiile lor. Reacția de neputință și de revoltă a crescut din primele ore ale accidentului când am văzut ineficiența poliției care îl opriseră pe Vlad, iar ulterior nesiguranța și gafele judecătorilor.
Suferința familiilor care au pierdut vieți omenești nevinovate (Roberta și Sebastian) nu se diminuează, nu primește niciun fel de alinare, indiferent de numărul anilor de condamnare.
„Victimele nu pot fi readuse la viață”
Dacă Vlad Pascu ar fi primit astăzi 20, 30 sau 40 de ani, nu s-ar fi schimbat nici reacția publică și nici suferința familiilor și a rudelor, pentru că este adevărat: „victimele nu pot fi readuse la viață”.
Indignarea noastră are legătură și cu faptul că, pentru fapte deosebit de grave (două decese, consum de substanțe, părăsirea locului), pedeapsa este atât de mică. Situația din România, în special justiția, nu face dreptate, nu își apără cetățenii și, în același timp, transmite un mesaj de încurajare, nu de descurajare, față de potențialii infractori. Nu are deci un rol preventiv.
Infractorii și cei aflați la risc de a comite infracțiuni văd clar în acest caz deosebit de grav că, indiferent de amplitudinea tragediei, de pierderile omenești și de presiunea publică, mediatică sau chiar de la nivelul Guvernului și al Președinției (vă amintiți de declarațiile lui Ioannis), ca infractor poți scăpa ușor.
Însă este marea durere care explică reacția de neputință, frustrare și frică este următoarea: „Putea fi copilul meu.”
Ce putem face?
Ce putem face ca revolta noastră publică să aibă efect? Înjurăturile și blestemele de pe Facebook nu schimbă cu nimic nici sentința de astăzi, nici deciziile justiției de mâine și nici realitatea.
- Putem transforma totuși revolta noastră într-o energie pentru schimbare: să cerem responsabilitate, reforme și un sistem de justiție care să răspundă nevoii de siguranță a cetățenilor. Dar, repet, nu doar pe Facebook — aici nu are nicio valoare — ci pragmatic, prin inițiative cetățenești.
Nu ne împiedică nimeni să ne unim și să sprijinim asociațiile sau avocații care ajută și cer dreptate pentru victimele accidentelor rutiere. Nu ne împiedică nimeni să nu ne unim și să facem demersuri cu aplicabilitate legislativă, inclusiv să influențăm inițiativele legislative ale parlamentarilor pe care noi i-am votat anul trecut.
Țara aceasta are nevoie de infinit mai multă implicare civică
La acest capitol suntem, din păcate, repetenți. Stăm și comentăm pe Facebook. Nu așa se produc schimbările reale.
- Ca în cazul oricăror tragedii cu impact pentru întreaga viață, dincolo de despăgubirile în bani pe care familiile le vor primi, datoria noastră ca apropiați sau prieteni sau pur și simplu ca cetățeni care avem în preajmă cunoscuți care au avut experiențe traumatizante este să fim alături, să susținem, să încurajăm și nu doar în primele luni, ci pe termen lung, pentru cu suferința se poate diminua, dar golul din suflet nu trece și aici este datoria noastră.
Și nu mă refer la corpul profesional al psihologilor sau medicilor, ci la bunătatea omului de rând.
Pentru că noi uităm repede și ne distanțăm și mai repede. Și avem în țara noastră mii de părinți care și-au pierdut fii și fiicele și pe care astăzi nimeni nu-i mai întreabă cum se simt sau cum să le fie de folos.
Putem arăta că ne pasă, putem să onorăm memoria unei victime fiind alături de familia ei
- Trebuie să ne întrebăm ce putem face în mod eficient ca tragedia să nu se mai repete, în alt loc din România.
Atenție, nu suntem scutiți de acest risc. Drogurile se consumă la scară largă în țara noastră, iar săptămânal vedem cum Poliția Română identifică la volan atât consumatori de alcool, cât și de droguri. Ce putem face fiecare ? Și să implementăm răspunsurile individuale. Pentru că fiecare știe pe cineva care are probleme cu alcoolul și drogurile.
- Vlad Pascu avea un „cocktail de droguri”: cocaină, amfetamină și metamfetamină.
Astăzi, consumatorii de droguri, fie la mare, fie la orice petrecere, nu se rezumă la un singur drog: le combină și își pun viața lor și a altora în pericol. Cunoscând acest lucru, putem să intervenim, să îi ajutăm, să îi îndrumăm, să le diminuăm riscurile, nu să îi ascundem sau să ne îndepărtăm de un dependent.
- Dacă cineva are o problemă de consum (aspect deseori cunoscut), o familie responsabilă are obligația de a nu îi mai permite accesul la nicio mașină. I-ai luat cheile definitiv și continui cu restricțiile, chiar dacă asta înseamnă luni de zile, chiar dacă ți-a promis sau a jurat că nu mai consumă.
- Dacă îți vezi prietenul că a consumat, îl oprești să urce la volan — chiar dacă se supără, chiar dacă devine agresiv și chiar dacă ești nevoit să suni la 112. Este preferabil un prieten supărat sau un tânăr cu dosar penal pentru conducere sub influența drogurilor, decât un tânăr condamnat pentru ucidere din culpă. Negreșit, unele victime ar fi putut fi protejate dacă prietenii consumatorilor ar fi reacționat prompt și eficient
Oare Vlad Pascu nu a fost văzut de nimeni urcându-se astfel la volan? De ce nu a fost oprit?
- Mulți tineri consumă droguri în contexte sociale, cel puțin în prezența unui martor sau a prietenilor apropiați. Asta înseamnă că, în unele situații, consumatorii pot fi opriți să urce la volan și, astfel, pot fi salvate vieți. Aici putem lucra mai mult: la responsabilitatea civică și umană. Avem nevoie de mai mult decât „nu e treaba mea, nu mă bag!”.
- Seara, în weekend și în vacanțe se consumă mai multe droguri. Numărul consumatorilor crește, la fel și numărul deceselor. Comisia Europeană a raportat peste 1.200 de decese cauzate de consumul de droguri la volan, în 16 state, anual.
Ce recomandă testarea pentru droguri și instruirea polițiștilor, folosind metode ușoare, rapide și non-invazive, confirmate ulterior prin probe de sânge.
Am spus-o și o repet: FIECARE POLIȚIST RUTIER CARE IESE PE STRADĂ are nevoie să dețină teste antidrog
Astăzi, drogurile au luat locul alcoolului! MAI are obligația să suplimenteze testele pentru fiecare echipaj rutier din orașele și satele României. Testare, testare, testare și apoi măsuri în consecință!
- Nu este suficient să trimitem polițiști și psihologi în școli pentru a le spune copiilor „cât de rele sunt drogurile”. E o mare prostie și o greșeală și evident ceva ineficient. Vedeți realitatea: în ciuda sutelor și miilor de prezentări în licee, consumul crește, nu scade…
Prezentările banale, desenele antidrog sau imaginile cu dependenți sunt inutile. Copiii știu deja asta! Ei au nevoie să învețe abilități reale de a refuza consumul atunci când sunt expuși la risc. Ce înseamnă acest lucru?
Avem nevoie de programe sistematice și constante
Astfel de programe trebuie aplicate în întregul sistem educațional — de la primar la liceu — care să includă abordări social-psihologice, intervenții de grup bazate științifice, eficiente, nu poliție și sancțiuni. Avem nevoie de o societate sănătoasă și responsabilă, în care sănătatea mintală să fie o prioritate.
- Cele mai frecvente motive pentru care tinerii consumă droguri sunt de natură psiho-emoțională. Tocmai aceste aspecte necesită o abordare responsabilă.
Tinerii devin mult mai rapid dependenți, uneori chiar după o singură doză. Dependența nu se rezolvă prin amenințări, pedepse sau două ședințe la psiholog, ci prin tratament specializat — psihiatrie și psihoterapie de lungă durată, realizate de psihologi specializați în adicții.
Și da, avem nevoie de mai multe centre de tratament, în fiecare județ, accesibile și familiilor fără resurse financiare și nu e sarcina guvernului, cat și a unui primar sau președinte de consiliu județean”.
Pai guvernanții dau legi sa numai facem grătare, dau legi ptr artificii, si ptr alre lucruri minore in loc se se ocupe de legi ptr batai in strada care au loc zilnic, port de arma alba , crime etc despre care auzim in fiecare zi.