Oficial, în Prahova, rata șomajului este de doar 2,91%. Nu stăm deloc rău la acest capitol, chiar dacă rata șomajului exprimă persoanele afla în evidență. Există însă un segment destul de greu de estimat în mod corect de persoane care nu se află în evidență, dar nici nu dau semne că ar vrea să muncească. Important este ceea ce se întâmplă, acum, pe piața forței de muncă și mai ales ce înseamnă momentul în care ne aflăm.
Probabil că mulți își amintesc de ”bursele locurilor de muncă”. Au existat și vor exista, sunt necesare, dar ideea despre ceea ce înseamnă s-a schimbat radical. Acum sunt necesare burse ale angajatorilor, pentru că devinde din ce în ce mai clar că polii interesului s-au schimbat. Sunt mai mulți cei care caută să angajeze și mai puțini cei care caută să se angajeze.
Pornind de la aceste realități, vom avea o serie de articole dedicate schimbărilor de pe piața forței de muncă, despre cum angajatorii sunt nevoiți de acum să se adapteze și despre experiențele unor angajați care vor mai mult, în condițiile în care oferă pe măsura așteptărilor.
”Caut un loc de muncă nu pentru că sunt șomer, ci pentru că nu vreau să mă mai vând ieftin” – Radu G, expert în resurse umane
L-am cunoscut pe Radu la o discuție despre veniturile angajaților din Prahova. Mi-a fost recomandat pentru că știe despre ce vorbește și pentru că s-a aflat de ambele părți ale baricadei. A fost angajat, dar a reprezentat angajatorul din poziția celui care recrutează personal, care ofertează în anumite limite.
Surpriza a venit din faptul că Radu mi-a mărturisit că, la rândul său, ia în calcul schimbarea locului de muncă.
-Înainte de toate, de ce iei în calcul această schimbare?
-Sunt un om pregătit foarte bine din punct de vedere profesional. Am acumulat și o experiență de puțin peste 10 ani, dar sunt încă tânăr (n.r. – Radu are 36 de ani) și nu vreau să mă opresc aici, să mă limitez la o poziție ”călduță”, în care care și eu și actualul angajator să ne complacem pentru că treaba merge bine.
-E despre bani, despre veniturile tale această schimbare, mai mult decât o problemă profesională?
-Nu vreau să mint pe nimeni. Normal că este și despre bani. Ne construim o viață, ajungem să conștientizăm ceea ce oferim, probăm cu rezultate, dar vedem că lucrurile stagnează. Admit că sunt un tip destul de greu de păcălit cu promisiuni și evaluez corect perspectivele de dezvoltare. Sunt acel cioban căruia e greu să îi vinzi brânză, iar dacă o faci, atunci vinde-mi ceva bun, care merită cumpărat.
Am primit oferte, unele mai bune din punct de vedere financiar, nu spectaculoase, dar analiza întregii oferte m-a determinat să refuz. Pe lângă bani, contează colectivul și sistemul de lucru. Cel mai mult îmi doresc să lucrez cu angajatori pentru care nu doar teoria contează, cu oameni care pun accentul pe realitățile din piața noastră. Mi-a folosit enorm școala, dar am avut nevoie de experiență pentru lucrul efectiv în piața atât de diferită de ceea ce spune teoria. Cine nu înțelege aceste realități nu va avea succes. Nu spun că mecanismele realității sunt bune, pentru că unele sunt chiar distructive în cazul relațiilor de muncă, dar dacă nu ținem cont de ele ne vom confrunta permanent cu grave probleme de personal.
-Ești mulțumit de veniturile actuale, dacă te raportezi la piața muncii din România?
-Ar fi nedrept să spun că nu. Câștig mai mult decât decent. Nu sunt un tip avar, nu sunt un mercenar, dar nu-mi pun cruce aici, așa cum nici statuie nu aștept să mi se ridice. Oamenii trebuie să învețe să se vândă. Să nu vă sune urât, poate ofensator. Mă refer strict la ceea cum vindem ceea ce producem profesional. Pot fi un profesionist de excepție, dar unul care nu știe să se vândă, să își evalueze corect munca. În cazul acesta eu sunt cel care pierde. Posibil să nu am calitățile native ale unui bun vânzător, poate să am mai mult decât ceea ce unii numesc bun simț. Eu zic că nu e cazul să ne fie rușine.
-Ce faci, în cazul în care ai aspirații, dar nu te evaluezi corect și ceri prea mult pentru ceea ce oferi în realitate?
-E foarte simplu. Un profesionist învață în permanență. Un profesionist, de la mecanic la medic și invers își respectă meseria, iar rezultatele se văd. Sunt de acord că poți să păcălești un angajator cu un CV ”umflat”, că îl poți induce în eroare la o probă de lucru, dar nu poți face asta pe termen lung. Decontul înșelătoriei vine în foarte scurt timp. În situația asta, cui îi folosește dacă te-ai autoevaluat greșit, cu sau fără intenție. Vei fi readus cu picioarele pe pământ.
-Te referi exclusiv la mediul privat, nu și la sistemul public?
-(râde) Am spus că scopul meu e să performez. Acum, fără să ofensez pe nimeni, sunt oameni care performează și în sistemul public, dar sunt rarități. Nu mă intresează deloc domeniul. Nu sunt genul care să aibă un loc călduț, să se gândească la o pensie frumușică, dar să accepte compromisuri în privința cărora nu poate face nimic pentru a le schimba. Sunt realist.
-Te-ai gândit să faci altceva în viață sau și altceva?
-M-am gândit și încă mai documentez. Aș fi tentat să împărtășesc experiențele mele, să îi învăț pe oameni cum să se evalueze corect și cum să se vândă pe piața muncii. Sunt atât de multe capcane ascunse în ”oferte generoase”, încât cred că merită să fie cunoscute. Încă mă mai gândesc la un asemnea proiect, pentru că știu cât timp aș aloca și nu vreau să cad în capcana celor care nu mai au viață. Am o familie, o soție și un copil, îi iubesc nespus, iar asta înseamnă nu doar să le creez condițiile unui trai decent, ci și să petrecem timp împreună, să ne bucurăm împreună de viață. Acum sper că înțelegi de ce am spus că nu e totul despre bani, deși în societatea actuală sunt foarte importanți. Mai degrabă aș spune că este despre echilibrul pe care trebuie să îl găsim.
-Ai participa la o bursă a locurilor de muncă sau la o bursă a angajatorilor?
–Este pentru prima oară când aud despre bursa angajatorilor. Dacă ar fi ce cred, sau cum sper să fie conform denumirii, aș participa în sensul în care aș fi interesat de abordare. Îți mărturisesc că pe tipul meu de job lucrurile se derulează și se rezolvă online. Nu spun că e normal, că așa trebuie să fie în pas cu tehnologia, dar simt că tocmai asta îmi lipsește și nu doar mie. Ne lipsește relaționarea interumană. De aici și rateurile pe care le dau și angajații și angajatorii.
-În final, aș vrea să îmi spui cu sinceritate, dacă la o asemenea bursă te-ai întâlni cu actualul angajator, cu reprezentantul lui, care te-ar întreba ”ce cauți aici?”, ce i-ai răspunde?
-L-aș întreba exact același lucru, dar doar dacă el ar face-o primul. Suntem oameni liberi, putem discuta, putem negocia, dar niciodată nu trebuie să ne temem de mai binele nostru și nici nu trebuie să dăm socoteală atât timp cât în sensul evoluției profesionale nu suntem din categoria celor care calcă pe cadavre.
