I se citesc în privire curiozitatea, emoția și dorința de a face bine. A vrut, de când se știe, să aibă o meserie cu ajutorul căreia să poată transforma durerea în bucurie. Reușește, de cele mai multe ori, și aceasta este cea mai mare satisfacție a profesiei de medic, ne spune. Lidia Ștefănescu, medic primar chirurgie orală și maxilo-facială, este acel doctor îndrăgostit de ceea ce face. Am întâlnit, în clădirea secției Boldescu a Spitalului Județean de Urgență Ploiești, un om care a înțeles că medicamentele pot vindeca bolile, însă numai medicii pot vindeca pacienții.
Medicul Lidia Ștefănescu recunoaște cu nu i-a plăcut stomatologia. Și-a dat seama, în perioada cât a făcut stagiu de pratică, de faptul că este atrasă de chirurgie. Mai exact cea maxilo-facială, o specialitate ce cuprinde patologia și tratamentul chirurgical al traumatismelor maxilo-mandibulare și ale părților moi cervico-faciale, infecțiile oro-maxilo-faciale, tumorile benigne sau maligne ale părților moi și osoase oro-maxilo-faciale, chirurgia reconstructivă după defecte oro-maxilo-faciale.
„Complex și complicat, dar o specilalitate extrem de ofertantă pentru mine”, spune medicul SJU Ploiești, Lidia Ștefănescu, care, din 2004, a ales să pornească pe acest drum al vindecării pacienților diagnositicați cu nomaliile din sfera maxilo-facială.
Chirurgia a devenit mai mult decât o pasiune. Se identifică cu ea
Spune că se bucură pentru fiecare intervenție pe care o efectuează. Chirurgia a devenit mai mult decât o pasiune. Se identifică cu ea. Se bucură pentru fiecare reușită și suferă atunci când ceva nu-i reușește. Deși e conștientă că, mai ales în cazul afecțiunilor tumorale, lucrurile nu evoluează mereu așa cum și-ar dori. Sunt pacienți pe care i-a salvat, dar și bolnavi care au ajuns pe mâna ei, a chirurgului, atunci când boala era mult prea avansată și nu s-a mai putut face nimic.
„M-a paralizat răspunsul primit de la un pacient pe care l-am pierdut: am așteptat să primesc pensia, fiindcă știam că la doctor nu vii fără bani”
O văd pe Lidia Ștefănescu dintr-o dată extrem de emoționată. Aproape că îi dau lacrimile. Nu poate să uite cazul unui bătrân ajuns la ea cu un abces facial imens, care deja „pornise” spre creier. Nu a mai putut face nimic pentru a-i salva omului viața.
Își aduce aminte, însă, că l-a întrebat de ce a stat atât. Răspunsul a fost unul care a „paralizat-o”: „am așteptat să primesc pensia, fiindcă știam că la doctor nu pot să vin fără bani”. Nici azi, medicul nu a reușit să uite acele vorbe și recunoaște faptul că îi „condamnă” din suflet pe colegii de breaslă care condiționează actul medical de plicul cu bani. „Nu sunt nici bogată, nici săracă, dar pot spune că pun liniștită capul pe pernă. În momentul în care am ales să fac medicină, am vrut să fac bine semenilor, nu să mă înavuțesc de pe urma lor. De aceea nu îi înțeleg nici pe medicii care recurg la astfel de practici, dar nici pe pacienții care spun: a, dacă nu vreți să primiți bani, înseamnă că o să mor!”
Citește și: Doctor bun. Interviu cu medicul cardiolog, Marian Albu, omul care salvează inimile prahovenilor
Vreau să aflu de la medicul Lidia Ștefănescu, în contextul deficitului major de personal pe foarte multe secții, care este situația la specialitatea chirurgie orală și maxilo – facială. Zâmbește și îmi spune că sunt „acoperiți”. Pe unul dintre colegi l-a adus chiar ea la secția Boldescu a SJU Ploiești, „atunci când eram singură pe secție, făceam față, iar la concurs nu se prezenta nimeni. L-am convins pe acest coleg să vină și aici a rămas de ani de zile. Acum suntem 4 medici, stăm bine față de alte specialități unde deficitul e uriaș”.
„Autosuficiența nu își are locul, indiferent de anii în care ți-ai tocit coatele pentru a onora profesia de medic”
Lidia Ștefănescu nu s-ar vedea făcând vreodată altceva. Profesia de medic e singura care o definește ca om. Deși mare parte din viața ei o petrece între pereții spitalului și la capătâiul pacienților pe care îi operează, spune că a simțit mereu că aceasta îi este misiunea.
„Că vorbim despre un traumatism provocat de un accident casnic sau rutier sau că vorbim despre o tumoră, pentru viața omului lupt la fel de mult, cu aceleași resurse. Niciodată nu pot să nu mă întreb dacă am făcut tot ce s-a putut, dacă era loc de mai bine. Cred că asta înseamnă lipsa suficienței, indiferent de anii în care ți-ai tocit coatele pentru a onora această profesie, cea de medic”.
Mai crede ceva medicul Lidia Ștefănescu. Un doctor bun trebuie să fie empatic și să încerce să înțeleagă bolnavul. Până la urmă, nimeni nu vine într-un spital de plăcere, ci vine pentru că are o suferință. Iar o vorbă bună, o încurajare, o privire senină, indiferent de câtă oboseală se acumulează, vindecă mult. Enorm de mult. Iar medici trebuie să-şi înduioşeze sufletul la suferinţă şi să compătimească durerea, pentru că numai aşa pot să ajute.
