La aproximativ 30 de secunde de când mașina se pusese în mișcare și făcusem deja schimbul amical de saluturi, îl abordai abrupt, fără menajamente ?
“Nu v-am întrebat până acum…de când va ocupați cu taximetria ?”
“Hm, nu de multă vreme, de vreo 5-6 ani. Bine, înainte am fost instructor auto, și înainte de asta mecanic și tinichigiu. Mult mai devreme m-am ocupat de ospătărie și…și mai înainte am fost măcelar”.
“WOW “ excalamai eu cu vădita mirare. “Dar v-ați <orientat>, dacă pot să mă exprim așa. Ați practicat niște meserii care la vremea lor au fost oarecum bănoase. Dacă fac o extrapolare în trecut, aș putea să presupun că măcelaria ați practicat-o în <epoca de aur> a lui Ceaușescu. Greșesc ? “
“Nu greșiti deloc !” răspunse el prompt. Cu măcelăria m-am ocupat timp de vreo 6 ani, imediat ce am terminat armata. Îmi căutam de lucru undeva unde să nu sufăr de foame, ca 90% dintre românii de atunci. Deh, făcusem armata cum spuneam…iar la popotă nu prea erau darnici cu măncarea militarilor în termen.
Am avut și noroc, ce-i drept. Printr-o conjunctură fericită am ajuns la șeful de raion de atunci și i-am spus că vreau să pun <ceva carne> pe mine că altfel nu mă mai însor în veci. Cred că l-a amuzat abordarea, așa că m-a chemat a doua zi să lucrăm împreună la o măcelarie din centru. Am stat acolo aproape 6 ani.
Timp în care m-am și însurat. Binențeles tot el mi-a fost și naș. Când a ieșit la pensie am plecat și eu. Mi-a fost ca un tata și m-a învățat tot ce era de învățat în meseria aia. Imaginați-vă că numai din ciubucuri mi-am luat prima mașina. O Dacie nou-nouță. Oricum nu mă vedeam tranșând carne la nesfârșit dar am stat până a plecat el din respect pentru ceea ce-mi oferise! Și bine am făcut, că după Revoluție oricum n-a mai mers treaba cu haleala.”
“Dar cu tinichigeria ?”
“Eiii, aici e o alta poveste. Un unchi de-al meu care își făcuse un atelier auto ilegal imediat după Revoluție, undeva, într-un garaj improvizat m-a chemat la el într-o zi să-l ajut. În 3 ore de <dă-mi cheia de 16, dă-mi fulia, scoate toba> am scos vreo 5 milioane vechi. N-am mai plecat de-acolo decât după vreo 10 ani când s-a stricat treaba. Adică a fost nevoit să își facă firmă și să intre în legalitate că nu se mai putea cu <ăștia>. În 2 ani a dat faliment. Tot atunci am plecat și eu.
M-am dus pe litoral și m-am apucat de ospătărie. Meserie bănoasă ce-i drept. Făceam și ceva bișniță cu mărunțișuri: țigări, blugi, ceasuri, etc. Ei, ce vremuri ! Păi pe vremea aia când dădea câte o masa vreun senator sau deputat, dura trei zile și trei nopti de răsuna tot litoralul. Băuturi fine, mese simandicoase, lăutari, fetițe, etc. Tot atunci am și divorțat. Aaa, nu, nu din cauza mea. O chemasem și pe ea în nenumărate rânduri să stea acolo tot sezonul, fără probleme. Să fim împreună. La ce bani căștigam ar fi putut să-și ia <fără plată> de la serviciu și trei-patru luni. Oricum aveam o garsonieră închiriată în Constanța. N-a vrut să vină.
Eu am fost un tip familist că de-asta am și vrut să mă însor de tânar. Problema e că n-a fost să fie să avem copii și cred că ea s-a simțit puțin complexată de treaba asta. Atât de complexată încât de fapt se încurcase cu un inginer de la etajul 2 de la noi de pe scară. Ăla și-a lăsat și nevasta cu doi copii și-a plecat cu ea undeva pe la Bârlad sau Roman, nu mai știu. Au trait doar vreo 2 ani împreună. Dup-aia, el și-a găsit pe alta. Deh, plimbăreț băiatu’ ! Așa am auzit de la o mătușă de-a ei cu care m-am văzut într-o zi prin piață. Acum nu mai știu nimic despre ea…Nu-mi e dor de ea…
Observând în retrovizoarea centrală că urmează să-l întreb despre urmatoarea îndeletnicire, începu voluntar: “Instructor auto m-am făcut de nervi. Făceam Bucurestiul zilnic pe-atunci…” se opri brusc citindu-mi în ochi mirarea și se simți dator să explice…”dacă mai țineti minte, pe la începutul anilor 2000 nu existau microbuze sau curse feroviare care să ajute prea mult navetiștii pe ruta de București așa că duceam “la ocazie”…diverse persoane interesate să meargă în Capitală.
Îi duceam cu Daciuța mea despre care v-am spus, contra unei sume de bani frumușele, prenegociate la urcare. De la București luam alții pentru aici și tot așa. Cu o cursa de-asta dus-intors pe zi, trăiam bine de tot, până când ne-au dat peste cap ăștia cu microbuzele. Altă mafie și aici în cârdășie cu ăia de la CFR. Adică spuneau gurile rele că mai marii din CFR primeau șpăgi grase de la ăștia cu mafia microbuzelor ca să nu facă nimic cu infrastructura de călători…și-așa mai departe…dar n-avem acum timp să discutăm despre asta. Noi aștia cu <ocazia> eram mici copii pe lângă ăia. Cum spuneam, “la ocazie” n-a mai mers…”
“Bine-bine zisei eu contrariat înterupându-l, dar de ce v-ați făcut instructor auto <de nervi ?>….
“Aaaa, păi nu v-am spus. Mă învârteam într-o zi cu niște treabă prin centru. Aveam de făcut nu știu ce documente pe la șomaj…c-am fost și șomer vreo 6 luni…da’ pe vremea când ajutorul de șomaj era măricel…mă rog…trei mașini domnule…trei erau să-mi pună coliva pe piept. Vreo două erau să mă calce în decurs de vreo juma’ de oră. Eram de fiecare dată pe trecerea de pietoni, traversând regulamentar, pe la <zebră>. A treia…eram la volan…era să intre în mine din lateral cu viteză.
N-a văzut semnul de STOP idiotu’. Toate 3 în aceeași zi ! Puteți să vă imaginați ? Și uite așa m-a trăznit ideea ! După ce m-am enervat și i-am înjurat de toate neamurile pe șoferii proști din trafic dar și pe cei care le-a pus volanul în mână mi-am zis: <Ce-ar fi să-i învăț eu p’aștia cum se conduce corect ?!>”.
“Să înțeleg că într-un fel ați făcut acest demers dintr-un profund simț civic ?” încercai eu o glumă vădit nereușită…
“Înțeleg unde bateți”…spuse el zâmbind șmecherește…”…și totuși eu cred că am dat orașului ăsta niște șoferi care nu vor produce vreodată accidente din vina lor. O să rădeti dar este o responsabilitate enormă pe care puțini o înțeleg. Dacă la facultatea de medicină, profesorii universitari dau spitalelor viitori medici care ulterior salvează vieți….așa și noi, instructorii auto, dam șoselelor, oameni care din spatele volanului vor proteja vieți.”
“Sincer, nu m-am gândit niciodată la asta”… mărturisii eu complice…mai mult cu intenția de a-mi repara gluma nereușită. Și pentru că mă apropiam de destinație, îl adresai o întrebare la care probabil nu se aștepta: “În tinerețea dumneavoastra ați ales să practicați, pentru a vă întreține, niște meserii nobile care implicau pe lăngă micile bacșisuri aferente și foarte multă muncă fizică…efort. De ce credeți că tinerii din ziua de azi nu mai vor să își câstige pâinea muncind așa…ci altfel, mult mai facil ?”
“Cum de ce ?” se arătă el mirat…. “Pentru că astea sunt exemplele care li se dau zi de zi, ceas de ceas, secundă cu secundă. Dacă unii pleacă să muncească cinstit la cules de sparanghel sau căpșuni sunt luați la mișto, chiar și la modul oficial. <Ia uite-i bâ și pe fraierii ăia cum muncesc ca sclavii pe plantații >.
E mai simplu să iei exemplul unor așa ziși șmecheri care se îmbogățesc făcând filmulețe stupide pe rețelele sociale. Sau să îi iei drept exemplu pe unii care n-au nicio ocupație și n-au muncit o zi în viața lor dar <se dau> prin oraș cu mașini de sute de mii de euro și nimeni nu-i întreabă de unde au acei bani. Ori mai simplu…joacă la pariuri sau la păcănele toate economiile părinților sperând în căștiguri rapide, nemuncite. Dacă se duc la interviuri pentru job vor să fie șefi direct și prima lor întrebare este despre salariu, telefon, mașină și laptop.
Următoarele întrebări sunt despre despre zilele libere, asigurări medicale dentare și alte facilități oferite de companie…sau alte și alte exemple de acest gen. Mă rog, la stat nu se angajează fiindcă n-au loc de piloși. Se mai face câteodată loc și pe-acolo atunci când un pilos e mai mare decât altu’. Și mai e ceva domnule; absolut toți confundă bacșisul cu șpaga. Total greșit! Dacă un medic din ziua de azi crede că a luat un simplu bacșis ca să salveze o viață, ăla e doar un ins perfid și fără scrupule care se minte frumos pe el însuși pentru ași justifica obiceiul execrabil și apoi prin asta, coboară cu o treaptă pe scara evoluției, însăși rasa umană. Dacă un ospătar spune că pentru niște servicii ireproșabile oferite unui client a luat șpagă…e pur și simplu idiot!
Și totuși, care credeți dumneavoastră că este diferența dintre tinerii din zilele noastre și cei din vremea dumneavoastră ?”
În timp ce îmi întindea restul, înclinat într-o parte și privindu-mă în ochi fără să zâmbească, îmi răspunse sec: “Domnul meu, diferența dintre ei este că cei din ziua de azi au mult mai puțin păr pe piept !”
