23 august 1944 a rămas în istorie ca data la care a fost comunicată Proclamația Regelui Mihai către cetățenii români, privind „ieșirea României din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”, care garantau independența țării. Guvernul Antonescu se prăbușise. Puțin știu însă că Ploieștiul a avut un rol determinant după marea decizie de întoarcere a armelor împotriva nemților.
Marea Carte a Ploieștilor descrie pe larg, într-un amplu capitol, evenimentele de la 23 august 1944 care au pus capăt acțiunilor militare duse de Armata Română pe Frontul de Est.
Proclamația Regelui Mihai către cetățenii români de ieșire a României din alianța cu puterile Axei avea să schimbe firul istoriei, decizia fiind considerată că a pus „în pericol întregul sistem de dominație politică și de apărare militar-strategică creat de cel de-al III-lea Reich în centrul Europei și în Balcani”.
La scurt timp după anunț, Hitler a ordonat atacarea și ocuparea orașului București și aducerea la putere a unui guvern progerman. Atacurile aeriene și terestre au oficializat starea de război dintre România și Germania.
Puțini știu însă ce rol a jucat Ploieștiul imediat după ce România a întors armele împotriva trupelor germane. Importanța a fost dată de regiunea petroliferă.
Forțele germane dislocate în regiunea petroliferă erau grupate în trei mari unități, dispuse în jurul Ploieștiului, respectiv în zona Păulești – Pădurea Misleanca, în Pădurea de la Buda, dar și în zona pădurii de la Crângu lui Bot și în zona mai multor localități precum Brazi – Tinosu, Valea Călugărească – Bucov – Chițorani, Boldești – Scăeni, dar și în raionul Câmpina – Florești – Băicoi.
Misiunea nemților era să apere producția de țiței și să asigure transportul acestuia. Numai că, încă de a doua zi, pe 24 august, au apărut primele probleme, având în vedere muncitorii nu s-au mai prezentat la lucru. În aceeași dimineață, trupele germane au avut un control total asupra drumurilor de acces spre Ploiești, iar circulația populației a fost oprită.
Pe 25 august, rafinăriile erau sub controlul trupelor române, în timp ce Gara de Vest și Gara de Nord erau două zone controlate de trupele germane.
O zi mai târziu, pe 26 august, confruntările din regiunea petroliferă au fost generalizate, în zonele Moreni, Câmpina și Târgșorul Nou.
„La Câmpina, gruparea de luptă, formată din Regimentul 9 Artilerie Antiaeriană, Regimentul 10 Roșiori și Batalionul 6 Dorobanți Mihai Viteazul, a acționat ofensiv împotriva coloanelor germane care se deplasau către Brașov, cât și împotriva divizionarelor de artilerie antiaeriană germane din raionul Câmpina – Tufeni – Florești.
Forțele acestui detașament au reușit să dezarmeze batalionul de transport german de la Urleta (29 ofițeri, 56 subofițeri și circa 800 de soldați), să ia în captivitate comanda Divizionului 156 Artilerie Antiaeriană german și să nimicească mai multe baterii de artilerie antiaeriană germane”, se arată în Marea Carte a Ploieștiului, citându-i pe Eugen Stănescu și Iulia Stănescu, co-autori ai lucrării Războiul Petrolului la Ploiești.
Citește și: 23 august. O zi istorică, cu defilări comuniste la Ploiești VIDEO
Ploieștiul a fost supus unui atac concentric, iar în noaptea de 26/27 august, orașul era ocupat de trupele germane.
În cursul zilei de 27 august, centrul orașului Ploiești și rafinăriile au fost eliberate în urma atacurilor coordonate de Spiridon Oprescu.
O zi mai târziu, pe 28 august, în ciuda eforturilor trupelor germane, s-a reușit încercuirea completă a forțelor inamice din zona petroliferă, iar dispozitivul de apărare al orașului Ploiești a fost consolidat.
Operațiunile militare au continuat până la 1 septembrie, până la înfrângerea trupelor germane din regiunea petroliferă Ploiești – Prahova, care a fost considerată, potrivit „Marea carte a Ploieștiului”, „ca având o influență importantă asupra mersului general al războiului, victoria trupelor române înscriindu-se printre acele operațiuni militare care au influențat, prin consecințele lor capacitatea de luptă a Wehrmacht-ului în ultima parte a celui de-al Doilea Război Mondial”.
Prezența trupelor sovietice la Ploiești și în alte localități din Prahova, începând cu 29 august 1944, dată la care deja trupele române dețineau controlul, reprezintă o altă etapă din istoria greu încercată.
Viața locuitorilor din Ploiești a continuat sub imperiul rechiziționării abuzive de către unitățile sovietice.
Rănile „războiului” aveau deja pusă amprenta pe Ploiești. Mii de case erau distruse din cauza bombardamentelor… Ploieștiul era un oraș sărăcit, care trebuia reclădit aproape de la zero…
Citește și: Cum s-a transformat 23 august în defilare pentru Ceaușescu. FOTO
Foto cu caracter ilustrativ
