În contextul în care programul unui elev, de-a VIII-a spre exemplu, este mai încărcat decât al unui adult, adolescenți, spun psihologii, ajung deja să fie obosiți, anxioși și frustrați, asta pentru că simt că „nu le mai ajunge ziua”. Șapte, chiar opt ore petrecute în clasă, pregătiri suplimentare pentru Evaluarea Națională, făcute atât cu profesorii din școală, cât și în particular, iar seara, pregătirea temelor pentru a doua zi. Un fenomen de „încărcare” al elevului, cauzat de un sistem educațional ce nu ține cont de nevoile reale ale copiilor și îi suprasolicită până la abuz și refuz. Supraaglomerarea elevilor cu pregătiri în anii terminali poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și performanței acestora, a precizat psihologul ploieștean, Eugenia Popovici.
În primul rând, a menționat aceasta, stresul crescut devine o problemă majoră. Elevii se confruntă cu un volum mare de informații într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce poate duce la oboseală mentală, anxietate și scăderea motivației. Această presiune poate afecta și sănătatea fizică, manifestându-se prin insomnii, dureri de cap sau alte probleme de sănătate legate de stres.
În al doilea rând, supraaglomerarea cu pregătiri intense poate afecta echilibrul dintre viața personală și cea academică. Elevii ajung să renunțe la activitățile recreative sau sociale, ceea ce poate avea un impact negativ asupra dezvoltării emoționale și sociale. În lipsa unor pauze adecvate și a timpului pentru relaxare, performanțele academice pot scădea, în loc să crească, din cauza epuizării.
Pe termen lung, acest ritm de învățare poate determina apariția unei aversiuni față de procesul educațional, în special dacă elevii simt că pregătirea intensă devine o corvoadă mai degrabă decât o oportunitate de dezvoltare personală și academică.
Dacă ar fi să căutăm vinovați pentru supraaglomerarea elevilor cu pregătiri în anii terminali, responsabilitatea poate fi împărțită între mai multe părți, a mai adăugat psihologul ploieștean.
- Sistemul educațional: Un curriculum supraîncărcat și o abordare axată pe performanțe în examene naționale, precum Bacalaureatul sau Evaluarea Națională, contribuie la presiunea asupra elevilor. Accentul pe memorare și performanță standardizată în detrimentul unei educații mai flexibile și aplicate poate crea un climat de competiție acerbă. Deși performanță academică este importantă (asa cum se reflectă rezultatele testelor Pisa 8j economia țărilor de top), neglijarea aspectelor psihologice poate conduce la problemele acelorași tari, ex: fenomenul hikikomori, fenomenul Bai Lan)
- Profesorii: Uneori, cadrele didactice pun accent prea mare pe rezultate și impun un volum mare de teme și exerciții suplimentare. Deși intențiile sunt bune, elevii ajung adesea să se simtă copleșiți de volumul de muncă cerut.
- Părinții: Mulți părinți își doresc succesul academic al copiilor și, din dorința de a-i sprijini, îi înscriu la numeroase pregătiri suplimentare. Această presiune poate alimenta anxietatea și oboseala elevilor, în loc să îi ajute.
- Elevii înșiși: În unele cazuri, elevii contribuie la propria supraaglomerare, fie din dorința de a excela, fie din cauza competiției dintre colegi. Ambiția personală poate duce la asumarea unui program excesiv de încărcat, fără pauze suficiente.
În esență, vinovăția nu poate fi atribuită unei singure părți, ci mai degrabă unui ansamblu de factori și presiuni venite din toate direcțiile: sistem, profesori, părinți și chiar elevi. O soluție ar implica colaborarea tuturor pentru a crea un echilibru între performanță și bunăstare.