Cristi Minculescu, ghidul prahovean care a plecat în Himalaya ca să cucerească Vârful Lobuche, a început lungul drum al întoarcerii acasă. Dar nici la coborâre nu au lipsit surprizele și schimbările de plan. Să vedem ce povestește…
„Frigul din camere ne scoate afară la soare la ora 07.00, deși aveam micul dejun la 07:30.
Mâncăm repede o omletă (fără pâine, normal) și plecăm pe lungul drum spre Namche Bazaar. La prima oră a dimineții, ne întâlnim cu turmele de iaci care vin să aprovizioneze pensiunile și magazinele din satele comunității Sherpa.
Dacă aseară puteam să jur că nu mai urc pe Lobuche, acum, că mi-am recăpătat puterile, nu mă pot sătura să îl privesc. E clar că rămâne în programul de anul viitor, deși Mera (6476m) este în topul căutărilor și mă tentează să văd și o altă perspectivă a Giganților!
Pe parcursul dimineții, Lobuche cu vârful lui de gheață ne veghează și ne facem mai multe poze până părăsim valea și dispare din aria noastră vizuală.
Pe drumul spre Tengboche e destul de multă agitație. Multe grupuri de turiști, dar și caravanele cu animale de povară, încărcate cu de toate. Nu lipsesc nici porterii care ne uimesc cu cantitățile pe care le duc în spate. Poteca pare un fel de drum comercial. Oamenii și animalele cară de toate, de la fân, rezervoare de apă, cuptoare industriale pentru pizza, până la scânduri și placaje pentru amenajări și construcții.
Vântul suflă tare pe Valea Solukhumbu, ceea ce ne face să le mulțumim munților și Cerului pentru oaza de liniște și frumos de care am avut parte în momentul urcării.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.