Cred că cel mai bun loc unde să te cațeri, sunt stâncile din deșertul Wadi Rum. Nu pot să explic de ce, au însă o aderență fantastică, nici nu ai nevoie de cine știe ce ghete de hiking. Este adevărat, nici în teniși nu este recomandat, dar oricum, nu necesită încălțări prea pretențioase.
Deși îmi este frică de înălțimi, deși nu pot spune că ador să mă cațăr, a fost ceva în textura și dispunerea rocilor de acolo care mi-a dat siguranță. Simțeam uneori că, în momentul în care pun piciorul pe o piatră, aceasta are ca un arici care făcea să nu-mi alunece deloc piciorul. Ceea ce mi-a dat încredere și m-a ajutat să ajung mai sus decât mă credeam capabilă vreodată.
Și mai este ceva… Deși în poze înălțimile sunt amețitoare, odată ajuns sus, constați că nu se deschide niciun hău sub picioarele tale și, chiar dacă aluneci, nu ai șanse prea mari să te duci prea mult la vale. Stâncile au ca un fel de etaje și poți cădea doar dacă te arunci intenționat în gol sau faci pe viteazul stupid pentru un selfie amărât.
Atâta timp cât păstrezi distanța de siguranță, nimic nu se poate întâmpla. Rocile sunt stabile și aderente mult mai mult decât par la prima vedere.
Dar să revenim la turul nostru…
Turul cu jeepul în deșert și adevărul despre beduini
Dimineață, după micul dejun, am fost ultimii care am părăsit tabăra. Însoțiți de Eid, am plecat să explorăm deșertul.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
