O analiză realizată de platforma storia.ro, prin indexul T.R.A.I., a întocmit un clasament al nivelului de fericire al românilor din marile orașe. Datele arată, potrivit site-ului, unde trăiesc cei mai nefericiți locuitori din țară, dar și care este orașul în care oamenii se declară cei mai mulțumiți de viața lor.
Din articol
Analiza a fost preluată de mai multe publicații ale presei centrale și locale, cu titlu de „adevăr absolut”.
Ploieștenii, potrivit „analizei” respective, sunt cei care conduc acest clasament al „nefericirii”. „Analiza” s-a bazat pe peste 107.000 de răspunsuri oferite de români din toate regiunile țării. Studiul măsoară gradul de satisfacție al locuitorilor pe o scară de la 0 la 100, având în vedere mai mulți factori precum: calitatea vieții, siguranța, infrastructura, costul locuințelor, accesul la servicii și nivelul de satisfacție generală față de orașul în care trăiesc.
Ploiești ocupă primul loc în topul orașelor din România cu cei mai nefericiți locuitori. Cu un scor de doar 63,6 puncte din 100, se pare că ploieștenii nu o duc prea bine, iar orașul a adunat cele mai puține puncte în ceea ce privește gradul de mulțumire al locuitorilor.
Dar oare ploieștenii chiar sunt cei mai nefericiți români?
Pentru a afla răspunsul, am apelat la specialiști pentru a analiza „analiza” întocmită de storia.ro și preluată ca adevăr absolut de mai multe publicații din România.
Ce spune psihologul
„Pentru început, haideți să vedem cine a realizat această analiză, o agenție imobiliară! Instrumentul respectiv este creat, deci, cu un scop.
Așa-zisa analiză nu ține cont de factorul de subiectivism al respondenților și, astfel, ratează elemente umane mult mai importante.
Pentru oameni este important unde locuiesc, ce vecini au, ce fel de cartier este, precum și aproierea de magazine, școli, licee, mijloace de transport, etc. Fiecare după propriile priorități.
Apoi, mai este vorba de calitatea vieții. Locuitorii fiecărui oraș judecă în funcție de specificul orașului respectiv. Ploieștenii dse plâng de poluare, din cauza rafinăriilor, de exemplu. Dar puțini dintre ei iau în calcul faptul că, Bucureștiul, de exemplu, este mult mai poluat decât Ploieștiul.
Analiza respectivă, fiind realizată de o platformă imobiliară, se concentrează pe răspunsuri care au legătură cu imobiliarele, cu casele și apartamentele. Este normal, cumva, ca ploieștenii să fie nemulțumiți.
Prețurile la imobiliare, în oraș, sunt mai mari decât ar trebui. Principalul motiv este apropierea de capitală, deci, pentru cei care au răspuns, este vorba și de o problemă a raportului calitate-preț.
Nu este vorba strict de ce cred ploieștenii despre viața în oraș, ci despre cum se raportează viața lor în funcție de prețurile la imobiliare. Alți factori nu sunt luați în calcul. Dacă analiza ar fi fost făcută dintr-o altă perspectivă, poate altul ar fi fost rezultatul acesteia.
De asemenea, în opinia mea, eșantionul chestionat nu este reprezentativ, nici din punct de vedere al diversității, nici din cel al numărului, pentru o afirmație legată de „fericire” sau „nefericire”. Este mult prea mic pentru a trage o asemenea concluzie.
Se face o generalizare care reprezintă o capcană psihologică, în care, din păcate, cădem prea des”, a declarat, pentru Observatorul Prahovean, Eugenia Popovici, psiholog cu experientă de peste 20 de ani în domeniu.
Ce spune sociologul
„Din punct de vedere sociologic, informațiile obținute de Storia (platforma de imobiliare), nu pot fi luate în seamă. Nu au nicio relevanță statistică, nu pot fi probate științific și nu trebuie privite ca având valoare de adevăr social.
Grav este că acestea au fost preluate de diverse publicații și distorsionate, astfel încât să stârnească emotii negative, să crească gradul de neîncredere în autorități sau pur și simplu pentru a atrage „senazațional” și „click-uri”.
La începutul lunii iunie 2025 Storia a publicat rezultatele unui așa zis „studiu”, fără a da foarte multe detalii sau explicații cu privire la ceea ce a „măsurat”, instrumentele folosite, etc. Nicio informație demnă de luat în calcul despre perioada în care a fost derulat, eșantion, metodologie, intrumente, procesare statistică etc.
Singurul lucru relevant menționat de ei, pe lângă agregările pe care le-au făcut Google Traffic, Google Places, Airly, Storia, a fost întrebarea la care participanții au răspuns „Sunt mulțumit/ă de cartierul meu” (singura întrebare, de altfel, după cum reprezentanții platformei de imobiliare menționează).
Iar de aici până la articolele despre cât de fericiți sau nefericiți sunt oamenii din România, în funcție de orașul în care locuiesc, e cale foarte lungă. În primul rând „fericirea”, este un concept greu de operaționalizat. Pe scurt, ceea ce înseamnă „fericire” pentru mine poate fi diferit de ceea ce înseamnă „fericire” pentru tine, pentru vecinul de la doi sau pentru un polițist de la rutieră.
Ca să poate fi măsurată „fericirea”, acest concept trebuie „spart” în multe alte sub categorii, trebuie definit.
Să vă dau câteva exemple: fericirea din punct de vedere al posesiei, al stilului de viață, al nivelului de venituri, al contextului social în care trăim, fericirea ca atitudine, ca stare afectivă etc.
Ulterior, după ce ne punem de acord despre ce este o „fericire universală”, trecem la următorul pas și stabilim intrumentele potrivite pentru a o măsura. Iar aici putem vorbi de chestionare, de focus grupuri și multe altele. Astfel de studii se întind pe perioade lungi, sunt costisitoare, trebuie să țină cont de criterii socio-demografice precise (vârsta, gen, profesii etc). Îmi e greu să cred că cineva din România este interesat într-un mod real să investească în astfel de studii.
Pentru mine, atât studiul derulat de Storia, cât și articolele care au apărut ulterior în presă indicând acest studiu ca sursă, nu au nicio valoare. Cum pot răspunsurile la întrebarea „Sunt mulțumit/ă de cartierul meu?” să indice gradul de fericire?
Am înțeles că rezultatele studiului au la bază 107.000 de interacțiuni. Îmi permit să întreb, câte chestionare au fost aplicate la nivelul municipiilor Constanța, Cluj, Ploiești, Târgoviște, București? În aplicare lor s-a ținut cont de principiul proporționalității? Cum au fost culese aceste date? La vizitarea site-ului storia.ro? Cum a fost definit universul cercetării? Cum poate avea valoare de adevăr un studiu care are la baza doar răspunsurile oamenilor interesați de imobiliare? Ție ți s-a dat posibilitatea să răspunzi?
Închei prin a spune că, pentru mine, astfel de studii sunt ca rezultatele zecilor de sondaje efectuate în perioadele electorale, care sunt folosite pentru a intoxica și manipula opinia publică.
„Sunt mulțumit/ă de cartierul meu?” nu poate, sub nicio formă, să indice cât de fericiți sunt românii în funcție de orașele în care locuiesc”, a concluzionat Ștefan Vlăsceanu, sociolog și jurnalist.
