Progresul tehnologic, dar și marfa de peste hotare va pune capăt unor meserii care au fost considerate, de-a lungul timpului, „brățară de aur”. Pe strada Gheorghe Doja, fostă Oilor, din Ploiești, Nicușor Tirboiu încă mai repară mașini de cusut. În micul atelier, cea mai veche mașină de cusut este fabricată în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Nicușor Tirboiu lucrează de ani de zile într-un atelier mic de pe strada Gheorghe Doja, fostă Oilor, din Ploiești. Bărbatul s-a apucat de meserie în urmă cu mai bine de cinci decenii. Clienții nu sunt numai din Ploiești sau din Prahova. Vin oameni cu mașini de cusut și din alte județe.
„În maxim 10 ani, de acum încolo, să verificați ce vă spun, meseriile vor dispărea pentru că nu mai vine nimeni din urmă. Nu vor mai fi meseriași să mai lucreze. În 10 ani nu mai ai unde să repari o mașină de cusut, un frigider, un aspirator… N-ai unde să mai ascuți un cuțit”, susține Nicușor Tirboiu.
Nicușor Tirboiu povestește că, mai întâi, a lucrat la o cooperativă, cum era pe timpuri. Dar și astea s-au închis rând pe rând. În micul atelier de pe fosta strădă Oilor, repară mașini de cusut și face chei pentru uși și pentru autoturisme, dar și cartele pentru interfon.
„Clienți mai sunt. Ar fi de câștigat o pâine de pe urma meseriei. Dar cine să facă acest lucru? Deja sunt pe cale de dispariție și alte meserii. Numai anul trecut s-au închis o groază de croitorii care prinseseră avânt și aveau tradiție.
Vin produsele din China, la preț de nimic. Dacă nu ai unde să vinzi marfa, produci degeaba. Mai vezi pe cineva că își face cojoc? Noi am avut meșteri mari. Dar și meseriile vor dispărea, încet – încet. Eu zic că în maxim 10 ani nu vor mai fi.
Nu e vorba numai repararea mașinilor de cusut. Într-un final se va renunța și la chei. Deja au început să apară tot felul de sisteme. Noi ne-am adaptat. Facem acum și cartele de acces în clădire”, povestește nea Nicușor, care spune că a cam rămas singurul care mai repară mașini de cusut în Prahova.
Fără școli, fără meserii…
Pe vremuri, povestește Nicușor Tirboiu, tinerii puteau să-și aleagă meseria. Erau școli profesionale, unde învățai doi ani, după care aveai asigurat un loc de muncă.
„Nu mai sunt școli profesionale. Chiar dacă ar fi înființate, nu sunt locuri unde să faci practică. Ar mai fi de lucru în domeniul ăsta, dar nu vrea nimeni să învețe.
Cine vine întreabă din start cât câștigă. Îi zic: „Păi ce ști să faci? Ca să câștigi trebuie să muncești”.
Acum după ce termini școala trebuie să te adaptezi, să profesezi 5-10 ani, ca doctorii. Un doctor învață atâția ani, dar când termină facultatea nu trece direct să facă operații. Așa e și cu meseria asta.
În meseria asta trebuie să fi bun, ca să îți păstrezi clientul”, spune nea Nicușor, care crede că s-au dus vremurile în care învățai câțiva ani, iar apoi deveneai ucenic la un meșter.
Atelierul muzeu
Undeva, într-un colț, nea Nicușor ne arată o mașină de cusut. E făcută în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
E un Singer. Nu se poate vorbi de serii de „colecție”, pentru că în perioada aia au fost produse milioane de mașini de cusut. Acum, aceste mașini, au o valoare mai mult sentimentală.
Pe bancul de lucru este o menghină veche, dar și este celebra mașină de cusut Ileana, făcută la Cugir, în perioada 1964 – 1965. Încă funcționează…
Pe vremea lui Ceaușescu, uzina de la Cugir era celebră pentru mașinile de cusut de calitate superioară. Aici au fost produse mai multe tipuri de mașinile de cusut, de la cele casnice, până la cele industriale, ultimele apărute prin anii 1970.
„Mașinile de cusut de astăzi sunt pentru cei care cos azi un centimetru, iar la Crăciun un alt centimetru. Cea mai bună mașină de cusut românească a fost Ileana, făcută în perioada anilor 1960, la Cugir, pe vremea lui Ceaușescu.
Are atâția ani și merge și astăzi și eu dau garanție că va mai funcționa încă 20 de ani de acum încolo.
Cele de astăzi sunt așa, nu să coși zi de zi… Le cumpără astăzi, iar la puțin timp le aduc la reparat”, spune nea Nicușor, care are, pentru fiecare mașină de cusut o poveste aparte. Despre meseria de reparator de mașini de cusut, însă, Nicușor Tirboiu spune că, încet, încet, va dispărea, la fel cum au dispărut alte meserii la începutul anilor 1990.
Meserii dispărute în ultimele trei decenii
Pe vremuri existau tot felul de meserii în Ploiești. Puțini sunt cei care își mai amintesc de meseria de dactilograf. A dispărut la scurt timp după 1990, în momentul în care mașinile de scris au fost înlocuite de calculatoare.
Cine își mai amintește de taxatoarele din autobuzele care circulau în Ploiești? Dar de coșarii pe care îi puteai vedea pe stradă? Pe vremuri, la Ploiești, exista inclusiv meseria de geamgiu.
Cine își mai amintește de telegrafista de la poștă? Meseria a dispărut în momentul în care piața a fost invadată de telefoanele mobile.
Tu știi vreo meserie care a dispărut în ultimii ani? Trimite-ne un mesaj pe WhatsApp la 0785 075 112
Sunt foarte multe meserii care au disparut in ultimii ani si vor mai disparea in continuare.
Multe din cauza automatizarii operatiilor – telefonista, dactilografa, tinichigiu, tamplar.
Altele din cauza evolutiei societatii, nu mai sunt necesare -ceaprazar, lustragiu.
Altele din cauza scaderii valorii obiectului muncii -remaieza, cizmar, croitor, care duc la lipsa cererii.
Nu prea mai vezi cizmari,ceaprazari,nu mai reparăm electrice.
Frezor strungari pălăriei