Spre deosebire alte așezări din zona de sud a țării, Ploieștiul de altădată are o istorie tumultoasă. În urmă cu aproape două secole, Ploieștiul era împărțit în mahalale. Cu oameni veniți de prin toate colțurile țării, care se învredniceau cu comerțul, dar și diverse meșteșuguri, orașul avea numeroase cârciumi și prăvălii, dar și un imens târg.
Una dintre cele mai mari mahalale ale Ploieștiului (detalii AICI), Mahalaua Sfinții Voievozi, avea să fie ulterior centrul orașului.
Ploieștiul se dezvoltase în zona de est, în apropiere de pârâul Dâmbu, iar aici, în Mahalaua Sfinții Voievozi s-a pus bazele Târgului de afară.
Consemnări despre istoria acestei zone le regăsim în „Mahalalele Ploiești” a lui Ioan Groșescu, care scrie o adevărată enciclopedie a orașului din acele vremuri.
Citește și: Ploieștiul de altădată. Istoria vechii piețe de legume
Marele „Târg de afară” al Ploieștiului
Din start trebuie spus că zona centrală actuală a orașului s-a dezvoltat în jurul așa-zisului „Târg de afară”, care funcționa de multă vreme conform consemnărilor din Monografia lui Sevastos.
Zona centrală a târgului era în locul unde se află actualul sediu al Judecătorie. În 1821 apar numeroase nemulțumiri, pe motiv că „vreo câțiva numai compleșând mult pământ s-au făcut stăpâni, vând și cumpără între dânșii, iar sărăcimea pătimeste și în loc de moșie slobodă (după cum se numește) iaste stăpânită decât cele cu stăpâni”.
Piața era a celor „cu putere făcându-și prăvălii și acareturi pe dânsa”, potrivit Mahalelele Ploești”, a lui Ioan Grășescu.
În urma nemulțumirilor, potrivit sursei citate, a apărut înțelegerea orășenească, „primul act edilitar” prin care întinderea târgului a fost delimitată „prin dosul prăvăliilor cojocărești (…) până la prăvălia Vierului Dinu și la Biserica din păreți(…) De aici în sus (…) până la hanul lui Gheorghe).
Celebrele clădiri ale Ploieștiului
La acea dată, existau „prăvălii și pivnițe, șoproane și ocoale, umbrare, hanuri și zărăfii (viitoare bănci), brutării și simingerii, cojocării, construite din zid și chirpici sau din nuiele încărcate cu pământ galben amestecat cu balegă, înșirate alandala, în Târgul de afară”.
Să nu uităm de celebra stradă Lipscani, care a dispărut odată cu construcția Palatului Administrativ și cutremurul din 1977. Aici se găseau magazinele lipscanilor de lux, cu mătăsuri și stofe scumpe, dar nu lipseau tivizichieri și, evident, cârciumarii.
Calea Câmpinii și Bulevardul Ferdinand I erau alte două artere principale ale unui Ploiești care a cunoscut o dezvoltare impresionantă pentru acele vremuri.
În tot acest tablou nu lipseau mesele de la „Cofetăria a la Brașov” și Hanul Pițureștilor, din centrul pieței.
Potrivit „Mahalalele Ploești”, pe parcurul a 50 de ani, aici au apărut „sediul primăriei (1835 – 1850), prima clădire a școlii (vis-a-vis de Căminul Învățătorilor), cu Cinema Roxi la parter, numit apoi Tineretului – 1832.
Prima clădire a gimnaziului Sf. Petru și Pavel (actualul sediu al Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, a fost construită în 1864.
Grădina Grivița, prima sală de spectacole (lângă Tribunal – n.r. actualul sediu al Judecătoriei) a fost construită 1868”.
Mai târziu, în 1837, „Gheorghe Smântână și-a construit clădire cu salon mare și încă șase încăperi, pe locul în care se află astăzi Hotel Prahova, folosită de armata de ocupație, în 1856 – 1858”, se mai arată în „Mahalalele Ploeștilor”.
Ploieștiul a avut, însă, și o clădire cu o destinație specială, după modelul din Occident: Palatul Băilor Municipale, situată între actualul Muzeu de Istorie și Arheologie.
Din păcate, multe dintre clădirile celebre ale Ploieștiului fie au pierit la bombardamentele din 1944, fie la cutremur, fie au fost rase de pe pământ în perioada comuniștilor. Altele au pierit din indolența autorităților.
Citește și: Clădirile pierdute ale Ploieștiului. Cum a dispărut de pe harta orașului „Casa cu prăvălie Ilie Lumânărarul”
Ploieștiul, din păcate, mai păstrează foarte puține amintiri din nostalgia de altădată.