Se recomandă așa: ”Numele meu este Marian Mocanu și sunt consumator de droguri. ABSTINENT”. Te uiți la el și parcă nu-ți vine a crede că ai în față un om care, la un moment dat, nu mai avea vene unde să-și injecteze heroina. Un om care ajunsese să inhaleze praful de pe linoleum, crezând, din cauza stării de paranoia care îl degradase, că sunt prafuri. Duc muncă de lămurire și îl conving să își spună povestea sperând că poate, astfel, prin puterea exemplului, va reuși să salveze suflete pierdute. Atât de multe și atât de nebăgate în seamă. Marian predă acum lecții de vioară copiilor defavorizați, în special celor de etnie romă, la Vălenii de Munte și Boldești Scăieni. FOTO la finalul textului.
12 ani trăiți cu eticheta: NARCOMAN
Pe Marian, l-am cunoscut în urmă cu aproximativ 4 ani. L-am reîntâlnit zilele trecute și am vorbit din nou despre infernul a 12 ani de viață în care a trăit cu eticheta de NARCOMAN. Astăzi, el este tată a trei fetițe și profesor de muzică la 8 centre muzicale (două dintre ele în Prahova, la Vălenii de Munte și Boldești Scăeni) pe care le-a înființat pentru copiii talentați din comunitățile defavorizate.
”Nu am omorât, în rest le-am făcut pe toate!”
Avea 15 ani, era elev la liceul de muzică ”Dinu Lipatti” din Capitală, provenea dintr-o familie frumoasă, de muzicieni, și avea un viitor înainte. Confort financiar, dar nu dragoste părintească. Nu atenție, nu iubire, nu implicare, nu interes. Doar bani. Atunci, povestește Marian, a fost prima mea evadare… ”Un prieten m-a îndemnat să încerc o doză de heroină. Mi-a spus că mă va relaxa. De fapt, mi-a deschis poarta spre infern. Așa am ajuns să trăiesc de la o doză la alta. Așa, zilele îmi erau numărate în ce consum și de unde fac rost de ,,marfă,,. Am făcut toate ilegalitățile posibile și toate relele inventate pentru a-mi procura substanțele care, credeam eu, mă fac fericit. Nu am omorât, în rest, le-am făcut pe toate” îmi povestește Marian.
”Creierul meu era făcut terci!”
Tot el povestește, cu amărăciune în glas câți prieteni apropiați a pierdut din cauza drogurilor. ”Nu îmi venea să cred, acum vorbeam cu el și peste puțin timp aflam: vezi că a murit…supradoză… Nu realizam atunci efectele devastatoare pe care le au aceste substanțe. Luam totul în joacă și în derâdere. Ajunsesem să fur obiecte din casă și să le vând pentru a-mi procura ,,hrana,, ,cum o numeam. Am încercat tot ce se putea încerca. Cocaină, crack, amfetamine, ecstasy, canabis, heroină, LSD, etnobotanice. Creierul meu era făcut terci. Nu mai aveam vene unde să îmi injectez heroina. Trăgeam pe nas praful de pe jos crezând, în paranoia mea, că e doza de care am nevoie. Odată, din cauza etnobotanicelor, șoferul în mașina căruia mă aflam, ( toți drogați) a avut impresia, din cauza halucinațiilor, că vede dinozauri în față. Am ajuns cu mașina în copac! Răni, spitalizare, dar am scăpat cu viață..”
Pe punctul de a-și pierde mâna din cauza septicemiei
Un alt episod dramatic pe care îl povestește bărbatul, cu teamă în glas, parcă, este acela în care a ajuns la Urgențe. Septicemie a fost diagnosticul dat de medici. ”Devenisem atât de paranoic încât nu mai știam ce inhalez sau ce îmi injectez. Știam doar că al meu creier își cere doza, altfel intru în sevraj. Și mi-am băgat în organism inclusiv praful, mizeria de pe jos. Atât de rău eram. Îmi amintesc, a fost momentul în care medicii au vrut să îmi amputeze brațul stâng. Era plin de cangrenă. Nu știu prin ce minune am scăpat…”
”În sevraj, ai dureri de oase de te dai cu capul de pereți”
L-am întrebat de ce în 12 ani nu a recurs la ajutorul specialiștilor. De ce nu s-a internat într-o clinică de dezintoxicare în loc să trăiască, zi de zi, un așa infern. Îmi spune că a fost de atâtea ori spitalizat că nu mai ține minte numărul. Și, de fiecare dată, când ieșea, o lua de la capăt. Îi fusese curățat organismul, nu și creierul. Iar creierul lui, în continuare cerea drogul care să îl facă să se simtă ”bine”. ”Locuri, oameni, situații, pe toate le asociam cu consumul de droguri și recădeam. Nu sevrajul e problema, ci ce îți spune mintea. Iar mintea mea nu era vindecată. De ce nu își recunosc oamenii problemele? Fiindcă încă se identifică cu ele… Asta era…” Brusc se răzgândește și admite că perioadele de sevraj au fost și el crunte… ”Ai dureri de oase încât te dai cu capul de pereți. Atât de rău e. Vrei doar să mori dacă nu ai acces la substanțe. Gândește-te că eu am trecut prin sevraj nu o dată, ci de zeci de ori…”
Credința, vioara și familia. Ele l-au readus la viață
Ce l-a salvat pe Marian Mocanu? Credința, spune el: ”Dumnezeu care m-a readus la viață de atâtea ori… Și vioara… Și familia asta frumoasă pe care o am. Fetele mele, Rebecca, Erica și Amaris” Au trecut de la acea perioadă neagră 11 ani. Bărbatul a înființat Asociația ”Dar din dar”, o școală de muzică pentru copiii proveniți din medii defavorizate. Are două astfel de centre deschise și în Prahova, la Vălenii de Munte și Boldești Scăieni. În mintea lui, dar și în suflet și trup, nu mai e loc de prafuri și injectabile. Le-a înlocuit pe toate cu vioara, saxofonul, clarinetul, chitara, ori pianul… Vrea ca din povestea lui să învețe cât mai mulți tineri debusolați. Și să ia doar partea bună a lucrurilor. Să înțeleagă că viața e mult mai mult decât niște simple momente de euforie pe care ți le dau drogurile. Să priceapă că efectele devastatoare sunt în minte și trup și că moartea pândește la fiecare doză inhalată ori injectată.
În continuare, însă, Marian Mocanu se recomandă: ”Consumator de droguri. ABSTINENT de 11 ani!”
Potrivit celui mai recent studiu al Agenției Naționale Antidrog, pe primul loc, în România,( populația generală 15 – 64 de ani) în ordinea celor mai consumate droguri ilicite se situează substanțele psihoactive ( NSP) – 6,3%. Urmează canabis (6,1%),cocaina (1,6%), ecstasy ( 1%), heroina ( 0,9%), urmată de LSD, amfetamine și solvenți / inhalante. În rândul adolescenților, cel mai consumat drog continuă să fie canabisul/ hașișul ( 8,7%), urmat se substanțele psihoactive, solvenți, cocaină, LSD sau alte halucinogene, ecstasy, heroină, ketamină, crack sau metamfetamine.
Galerie FOTO