Tare mult mi-a plăcut imaginea asta, azi, la o școală din Câmpina. Un puști de vreo 13 ani, căruia se vedea clar din atitudinea hotărâtă pe care o avea că nu îi e „rușine” să ducă un buchet de flori doamnei în prima zi de școală. M-am gândit la un singur lucru: clar copilul ăsta are acasă niște părinți care l-au învățat că a dărui e ceva frumos, un semn de respect, un semn că îți pasă. Nicio formă de „șpagă”, de „mită” în asta. Și nimic împotriva „demnității”. Vrei să oferi o floare, bine, nu, la fel de bine. Din atitudinea relaxată a puștiului din poză mi-am dat seama că alea trei crizanteme pe care le avea în mână nu aveau menirea de a-l „recompensa” pe parcursul noului an școlar cu vreun favor sau notă mare. Se vedea ca nu așteaptă nimic. În el am văzut doar normalitatea unui copil bine crescut și tare frumos a fost.
Gestul de a oferi flori împarte lumea, invariabil, în două mari tabere: cei care duc și cei care nu duc flori la început de an școlar. Cei care sunt „fierți” pe extravaganțe fiindcă au senzația că, pe o scară imaginară a ierarhiei, prețul buchetului pentru doamna îi poziționează „deasupra” și, eventual îi poate „cumpăra” bunăvoința, cei care nu mai duc flori pentru că li se pare un gest „învechit” și deloc cool, dar și cei care văd într-o floare exact ce este: o floare, simbol al prețuirii, indiferent de „cât costă”.
Întotdeauna am fost fascinantă de imaginea cadrelor didactice care, la fiecare început de an, ies din școli cu brațele încărcate cu flori. Nu am văzut niciodată chipuri mai radioase.
Buchetul acela, oricât de simplu, le face să se simtă valorizate, iubite, apreciate. Le face mândre încă o dată că și-au ales meseria de dascăl. Să oferi o floare nu înseamnă să „cumperi” pe cineva, să oferi o floare nu e decât un semn că îți pasă și că respecți omul din spatele catedrei.
Buchetul acela îl poți da din inimă sau nu îl dai deloc. Ele, educatoarele, învățătoarele, profesoarele, dacă asta le e menirea și nu ajung dascăli doar ca să aibă un job, își iubesc elevii cu sau fără flori. Pe ele le încălzește doar să-i vadă în clasă, învățând. Nu-i obligatoriu să oferi o floare, dar e un gest frumos, aşa am fost învăţată eu, așa mi-am învățat copilul. Dacă poți face o bucurie măruntă, fă-o. Așa, copilul, indiferent de vârstă, învață ceva mult mai valoros decât ce scrie în catalog.
O floare oferită doamnei, indiferent că ești „boboc” sau licean, nu e mită. O floare nu e o vacanță. Nici un parfum scump. Nici o bijuterie de lux nu e. O floare înseamnă doar prețuire față de munca unui om a cărui misiune e de a modela caractere și de a insufla valori. Iar imaginea puștiului cu cele trei fire de crizantemă m-a făcut să văd „aluatul” bun care, cu siguranță, îl va ajuta să devină un adult tare frumos.
A duce un buchet de flori la inceput de an este gestul ala din vremea comunista, cand toata lumea trebuia sa faca la fel, si care a devenit o cutuma printre cadrele didactice. Si da, daca nu duci, esti „vazut prost”. Pentru ca asa s-au obisnuit, sa primeasca. Nu este un gest frumos, este un gest de obligatie.
Daca duci un buchet din inima este ok. Daca duci un aranjament floral de sute de lei și o faci din obligație (sa nu îl ia la ochi diriga pe asta micu’) este reprobabil. Din păcate în școală românească gestul e făcut cu obligativitate, nu din stimă și respect. Și să nu mai vorbim de șirul infinit de cadouri din ce in ce mai scumpe, impuse nu de profesoare ci de grupul de părinți isterizați de incapacitatea copiilor lor de a respecta norme și de a învăța.
ce abureală!!!!…cine fură azi un ou, mâine fură un bou și, extrapolând, cine dă azi o floare, mâine dă șpagă…nu ne mai faceți ”educație” cu astfel de articole sucite după cum îi convine fiecăruia… cadrele didactice au salariu, dacă le dai flori, li se suie la cap florile, le cresc cornițe și încep să efectueze analize comparative ale calității, formei, prețului respectivelor flori și potenței financiare a elevului…în opinia mea, fără flori în proțap la cadrele didactice aflate în viață, pe mormântul lor se depun florile sau pe catafalc, acesta este singurul mod acceptabil și dezinteresat de apreciere a activității lor, nu la clasă că apar interpretări….!