Vineri, 1 mai 2026, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, a avut loc spectacolul de teatru „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, celebra piesă de teatru, veche dar… atât de actuală. Așa că, în loc de tradiționalul grătar cu mici la iarbă verde, am ales să mergem la teatru. Și bine am făcut…
Recunosc, în ultima perioadă, nu am făcut alegeri prea inspirate (din punct de vedere strict al preferințelor proprii) în ceea ce privește alegerea spectacolelor de teatru. Dar, cum mi-am propus să nu ratez nimic, am mers și la Gaițele deși, recunosc, am făcut-o cu inima strânsă.
„Dacă nu ne place, plecăm! Nu mai stăm ca dățile trecute până la final, doar-doar s-o întâmpla ceva”, a fost ideea cu care am pornit din start. Să ne înțelegem, când spun „alegeri neinsipirate”, nu mă refer la spectacolele de la Toma Caragiu, ci la spectacolele de teatru din Ploiești, în general. Dar să revenim la seara de 1 mai…
Când am ajuns sala era aproape plină. Cele câteva locuri rămase libere le-am pus pe seama grătarelor și răzgândelilor de ultim moment, pentru că, se întâmplă și din astea, mai ales când plănuiești cu mult timp înainte o astfel de ieșire.
Cum era de așteptat, sala teatrului nu și-a mărit panta, așa că, pentru a urmări un spectacol, faci slalom cu capul în funcție de cei din fața ta. Dar, ce credeți, atunci când piesa e chiar bună, este un aspect care contează atât de puțin… Iar Gaițele este chiar o piesă cum, recunosc, n-am mai văzut demult.
Citește și: TOMA – Un tribut Toma Caragiu, spectacol minunat la Ploiești
Deși firul acțiunii este cel clasic, elementul de noutate, de modern, care îl reprezintă „interacțiunea cu ChatGPT” este magistral inserat. Nu, nu am să dezvălui nimic din ceea ce se întâmplă, dar chiar vă îndemn să mergeți să vedeți cu ochii voștri. Este ceva ce are șanse mari să apropie publicul tânăr de o piesă veche, considerată de aceștia „demodată”.
Pe lângă acest aspect, chiar merită menționată interpretarea de excepție a Clarei Flores, în rolul Anetei Duduianu. Este pur și simplu sarea și piperul întregului spectacol și, credeți-mă, că am văzut piesa Gaițele în vreo 3 variante până acum…
Am stat mai mult de ore țintuită în scaun, fără să simt nevoia să mă uit la ceas sau la telefon, singura distragere a atenției fiind cauzată de un ecran foarte luminos, al unei persoane care stătea cu câteva rânduri mai în față, și care, în timpul spectacolului, se juca… Candy Crush!!! La ce, naiba, mai vin asemenea specimene la teatru, jur că nu înțeleg!?!?!
În concluzie, piesa Gaițele de la Teatrul Toma Caragiu chiar merită! Mergeți și fiți pregătiți pentru… „altceva”. Mergeți cu mintea și cu inima deschisă și… vă garantez că vă va plăcea! Este chiar ce trebuie să fie în ziua de astăzi!
