Gărzi interminabile, pacienți în stare gravă și foarte gravă, dar și o presiune constantă care nu se oprește nici ziua, nici noaptea. În secția de cardiologie a Spitalului județean de Urgență Ploiești l-am găsit epuizat pe medicul Marian Albu. Între două resuscitări ale unor pacienți intrați în stop cardio-respirator și un telefon care a sunat aproape în continuu, omul care a „reparat” și continuă să „repare” inimile a mii de prahoveni și nu numai, a vorbit, cu o modestie cum rar îți este dat să întâlnești, despre epuizarea medicilor dintr-un sistem care funcționează aproape la limită.
Din articol
Secția de cardiologie a celui mai mare spital de urgență din județ este ocupată la momentul de față în proporție de 95%. Majoritatea pacienților sunt vârstnici, au comorbidități și evoluții complicate.
La UPU ajung 200, 300 de bolnavi. 40% reprezintă urgențe cardiologice
„Pentru mulți dintre ei, cardiologia este un capăt de drum. Reușim să stabilizăm sau să ameliorăm simptomele”, spune medicul Albu, vizibil obosit. Este un volum de muncă uriaș, mai povestește cardiologul, care și-a asumat greaua misiune de a transforma secția, alături de o mână de alți cinci colegi specialiști, și de a „face bine” unui sistem cu multe traume.
O lungă perioadă, doctorul Albu a rămas aproape singur să „repare” enorm de multe inimi bolnave, mulți dintre colegii săi alegând să plece către spitale mai mici, centre private sau să ia drumul străinătății. Nicio secundă „medicul inimilor”, în ciuda epuizării, nu a renunțat, însă.
Îl întreb pe Marian Albu câți pacienți ajung la Unitatea de Primiri Urgențe într-o zi normală, de parcă un astfel de cuvânt ar putea descrie în vreun fel ce se întâmplă la UPU Ploiești. Îmi răspunde că undeva la 200, 300 de bolnavi, dintre care 40% reprezintă urgențe cardiologice.
Pe fondul epuizării, medicul riscă să greșească sau să intre în conflict cu colegii
„Încercăm să ne facem meseria, să ajutăm cât mai mulți oameni, dar și noi, la rândul nostru, suntem oameni, nu mici Dumnezei. Și la noi intervine burnout-ul, starea aceea de epuizare fizică și mentală, iar atunci riscăm să greșim.
Ori, ca medic, nu ai voie să greșești în relația cu pacientul, mai ales când starea este critică și când fiecare secundă face diferența între viață și moarte. În relația cu colegii, pe fondul stresului și al epuizării apar conflicte, certuri, dar ne remontăm și mergem înainte în această misiune pe care ne-am ales-o și pentru care am muncit. În plus, apar și problemele de sănătate la noi, medicii, probleme serioase precum amețeli, palpitații sau lipsa unei recuperări reale a organismului după gărzi”, mai recunoaște cardiologul.
Secția de cardiologie a SJU, subdimensionată
Deși ar fi nevoie de cel puțin 15 medici pe această specialitate, secția funcționează, la ora actuală, cu doar șase medici, inclusiv doctorul Marian Albu, sprijiniți de un rezident și un specialist pentru gărzi. Volumul de muncă este uriaș, iar limitele sunt atinse la maximum, chiar depășite.
Când „acasă” devine spitalul…
Medicul mai povestește că ajunge să stea în spital zile întregi. Camera de gardă devine și birou, și loc de odihnă improvizat.
„Dormim câteva ore, când putem”, mărturisește acesta.
Colegii acestuia, printre care și medicul urgentist Ramona Șerban, își amintesc de câte ori s-au văzut nevoiți să îl sune pe doctorul Marian Albu în miez de noapte pentru a interveni în cazul pacienților care au suferit un infarct. „Că era două, sau trei dimineața, doctorul Albu în zâteva zeci de minute era la spital. Niciodată nu a zis nu vreunui caz”, recunoaște medicul UPU, Ramona Șerban.
Relaxarea medicului cardiolog Marian Albu: grădinăritul și design-ul interior
Vreau să mai aflu de la șeful secției de cardiologie a SJU Ploiești ce face pentru a păstra un echilibru între viața de medic și cea de om dincolo de halatul alb.
„În lipsa unor soluții clare, fiecare încearcă să facă față cum poate. Unii se refugiază în sport, eu am ales activități precum grădinăritul sau designul interior și exterior. Așa mă remontez, așa încerc eu să fac față presiunilor de zi cu zi. Ies în grădină și îm fac de lucru sau reamenajez locuința. Încerc pe cât pot să mă detașez pentru a-mi păstra liniștea mentală și sănătatea fizică. Asta pentru a putea fi de folos bolnavilor cât mai mult timp”.
Consecințele, în cazul unei unități sanitare de urgență subdimensionate, inclusiv pe secția de cardiologie, sunt, însă, deja vizibile.
„Avem medici care pleacă din sistem sau își reduc programul pentru a se proteja. Ori abandonezi, ori îți limitezi activitatea ca să nu ajungi la epuizare totală”, mai spune doctorul Marian Albu, care nu vrea decât puțin mai multă înțelegere din partea pacienților.
Asta pentru că, în spatele fiecărei intervenții și a fiecărei decizii luate sunt, de foarte multe ori, ore nedormite, epuizare fizică și psihică și o luptă continuă pentru salvarea fiecărei vieți.
