Dependențele nu mai sunt de mult o excepție. Sunt o realitate dură, prezentă în tot mai multe familii din România. Alcoolul, drogurile și jocurile de noroc nu distrug doar vieți, ci și relații, cariere și, uneori, orice urmă de speranță.
Din articol
Povestea lui Alexandru nu este anonimă, ca a altor pacienți ai Clinicii Independent de la Chițorani. Nu vrea să se ascundă, își asumă și vrea să fie o lecție pentru alți tineri care se confruntă cu adicții.
„Numele meu este Dobre Alexandru Nicolae. Sunt din Oltenița, județul Călărași și am ajuns la Clinica Independent din cauza dependențelor: jocuri de noroc, alcool și droguri, inclusiv cocaină.”
Este începutul unei mărturii fără filtre, sincere și asumate.
Cum începe totul: „am crezut că pot face bani ușor”
Totul a început, aparent banal, în urmă cu aproape două decenii.
„Prima mea dependență a fost jocul de noroc, acum aproximativ 15–17 ani. A început din curiozitate. Am câștigat la început, cum se întâmplă de multe ori, și atunci s-a declanșat ceva în mine. Am crezut că pot face bani ușor”, povestește Alexandru.
A urmat un cerc vicios din care nu a mai putut ieși singur: „Am continuat: am câștigat, am pierdut, apoi am pierdut din ce în ce mai mult.”
Alcoolul a venit ulterior. Drogurile, inclusiv cocaina, au completat tabloul în ultimii cinci ani: „După aceea a apărut alcoolul, iar în ultimii 5 ani s-au adăugat și drogurile. Practic, toate trei au mers împreună.”
Întreg interviul cu Alexandru, realizat în Clinica Independent de la Chițorani, la finalul articolului.
Prețul dependenței: jumătate de milion de euro
Pierderile sunt greu de imaginat pentru oricine.
„Dacă mă întrebați cât am pierdut… enorm. Aproximativ 500.000 de euro în toți acești ani, bani munciți”, povestește Alexandru. Un om cu locuri de muncă bune, stabil, cu o familie solidă, a ajuns să piardă tot controlul.
„Sunt dispecer transporturi, am avut mereu locuri de muncă bune și m-am considerat un om capabil. Dar dependența te prinde indiferent cât de puternic crezi că ești.”
La început, spune el, pare că funcționezi.
„Mai ales cu cocaina, ai energie, crezi că le duci pe toate. Dar la un moment dat cazi. Și nu mai poți controla nimic.”
Familia – motivul pentru care nu a renunțat
Dincolo de bani, cea mai mare pierdere era să fie familia.
„Am o fetiță de 8 ani, o soție, părinți — o familie extraordinară, care m-a susținut mereu. Reușeam o lună, două, trei… dar recădeam. Nu am cerut ajutor specializat până acum.”
Schimbarea a venit când a acceptat că nu mai poate singur. A ajuns la Clinica Independent, unde este internat de o lună.
„Pot spune sincer: e una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Mulțumesc lui Dumnezeu și familiei mele că m-au îndrumat aici”, spune tânărul.
Nu vorbește despre „vindecare” în sensul clasic. Ci despre o luptă conștientă: „Nu cred că voi pleca vindecat. Un dependent rămâne dependent toată viața. Dar aici învăț să fiu abstinent, să nu mai fiu vulnerabil, să îmi controlez gândurile și impulsurile”.
Paștele la Independent. Alegerea care spune tot
În timp ce majoritatea românilor își petrec sărbătorile în familie, Alexandru a făcut o alegere dificilă. A rămas în clinică de Paște.
„Am ales să rămân chiar și de sărbători, pentru că aici am găsit o a doua familie. Vor mai fi și alte sărbători, important este să le prind sănătos”, mărturisește Alexandru.
Este, poate, cel mai puternic semn că lupta lui este reală.
„Pentru fiica mea vreau să fiu un tată prezent”
Motivația lui Alexandru nu mai are legătură cu bani sau succes. Are legătură cu fetița lui de 8 ani. „Pentru fiica mea… vreau să fiu un tată prezent”.
Și cu un adevăr pe care îl transmite tuturor: „Începe cu o curiozitate și se termină cu o luptă pe viață. Nu merită.”
Locul unde începe reconstrucția
La Clinica Independent, dependența nu este tratată superficial. Fiecare pacient este evaluat individual, iar planul de recuperare este adaptat în funcție de istoricul și vulnerabilitățile sale.
Centrul oferă condiții moderne de cazare, spații de relaxare, activități recreative și suport permanent din partea unei echipe formate din medici, psihologi și terapeuți. Totul într-un cadru liniștit, departe de factorii declanșatori.
Aici, pacienții nu învață doar să spună „nu”. Învață să trăiască din nou. Alexandru nu pleacă de aici „vindecat”. Pleacă pregătit. „Eu plec de aici pregătit să mă lupt”, concluzionează tânărul. Iar uneori, exact asta face diferența dintre pierdere și salvare. (P)
Acest articol este un material publicitar realizat în parteneriat cu un terț.
