„Mă bucur că în această viață care înseamnă o scurtă clipă din imensul somn al veșniciei, am reușit să las urmașilor o parte din mulțimea întâmplărilor desfășurate în grădina amintirilor noastre plină de multe ori și cu vise.”
Aceste cuvinte le folosea în anul 2001 regretata profesoară de istorie Magdalena Enăchescu Dârmon din frumoasa comună Măgureni, la finalul cărții sale dedicată locurilor natale. Pe firul istoriei ne oprim azi la familia Dârmon, cu o genealogie ce coboară, cel puțin deocamdată, până la anul 1766 când este atestat Dinicu Dârmon ca locuitor al vechiului sat Măgureni.
Important de reținut este faptul că actuala așezare Măgureni nu ocupă vechea vatră a satului de odinioară și care era atestat în urmă cu circa 500 de ani. Cu o asemenea vechime multe povești așteaptă să coboare în fața cititorului, transformate în rânduri de cuvinte, de prin dealurile Ghemeliei, Siliștei sau din terasele Cocorăștilor și Călineștilor.
Din genealogia familiei Dârmon în alcătuirea căreia fosta profesoară a consumat destui ani, aceasta fiind publicată într-un final, alături de alte genealogii ale unor familii măgurene, în “La noi acasă-Monografia comunei Măgureni”, apărută în anul 2001, reiese că cei din familia Dârmon au fost de-a lungul timpului: primari, învățători, ingineri și chiar preoți.
Întâmplarea face ca în urma unor discuții de specialitate, referitor la faptul că pe o hartă veche, un fragment fotocopiat al acesteia fiind expus la intrarea în Muzeul Pană Filipescu, apare simbolul unei biserici denumite Chissar, să ajungem chiar mai departe de niște simple păreri. E vorba de harta Țării Românești realizată în anul 1718 de către Anton Maria Del Chiaro. Respectiva biserica ar fi fost undeva între Florești-Prahova și Nedelea, cam pe unde astăzi este un câmp întins.
Răsfoind arhiva de imagini realizată pe parcursul mai multor ani în excursii pe două roți prin tot județul Prahova, am descoperit și imagini din zona câmpului dintre cele două localități menționate. De atunci, eram oarecum intrigat de faptul că cineva ridicase o construcție mică, religioasă, din piatră, undeva cam la jumătatea distanței dintre Florești și Nedelea. La prima vedere totul poate fi concluzionat greșit, superficial, în acord cu gândirea rapidă din zilele noastre. Adică poate a murit cineva, o fi fost vreun accident. Pentru că o șosea trece fix pe lângă acea construcție. Doar că ipotezele cu decesul și accidentul nu prea stau în picioare când vezi anul de pe cruce: 1910. Parcă nu prea erau vitezomani pe atunci și nici vehicule prea multe.
Inscripțiile micului monument fac oarecum lumină: „Acest sfânt lăcaș s-a construit în anul 1910 de Constantin (Otoică) Dârmon-bunic, renovat în 1922 de Paraschiv Dârmon-fiu, renovat în anul 1984 de Constantin Dârmon-nepot, toți din comuna Măgureni – Prahova.”
O altă inscripție de data aceasta din interior, tot de pe o cruce spune astfel: “Această sfântă cruce s-a ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu de Constantin și sora spre pomenirea părinților, fraților și fiilor lor. Comuna Măgureni.”
Profesoara de istorie din Măgureni nu avea, evident, cum să nu includă în cartea sa informații cu referire la acest monument ridicat/întreținut de către familia sa. Iată ce scrie la pagina 108: “Familia Paraschiv D. Dârmon, de pildă, a construit La movilă, pe drumul Florești-Nedelea, în zona unde măgurenenii aveau întinse suprafețe agricole o cruce fixată în mijlocul unei încăperi. Crucea există și astăzi. Locul de popas din jurul ei era folosit ca adăpost în caz de ploaie sau furtună.”
Ipoteza care s-a născut imediat a fost dacă nu cumva familia Dârmon de-a lungul anilor știa că prin acele locuri dintre Florești și Nedelea, ar fi fost la un moment dat o biserică?! Și dacă nu cumva au ridicat construcția în locul altui însemn al locului, posibil în locul unei cruci de piatră distrusă de intemperii? Pentru că dacă ar exista dovada că acolo ar fi fost o altă cruce, atunci cresc șansele să vorbim chiar de către fosta biserică Chissar, iar o cruce ar fi marcat evident locul altarului. Oricum, privind pe direcția Vest-Est se observă o movilă tăiată de șosea iar în partea de Est, corespunzătoare unui presupus altar, se află exact construcția familiei Dârmon.
La o superficială vizionare a împrejurimilor fostei movile, atât înspre Vest cât și înspre Est se observă resturi de cărămidă veche, care provin de la o construcție aflată în acel loc. Poate chiar movila să fie alcătuită din resturile unei foste construcții.
Până la apariția specialiștilor care vor pune un diagnostic arheologic corect, vom rămâne în zona ipotezelor și vom continua să răsfoim povești despre oameni și fapte din comuna Măgureni.
Prof. Ciorbă Adrian
