Acum nu este despre despre fotbal, ci despre români, despre oameni care se bucură împreună pentru o performanță la care puțini au îndrăznit măcar să spere, după o ”secetă” de vreo 20 de ani.
Aseară, după meci, am deschis Facebookul și l-am închis repede. Aveam o senzație de greață profundă, dată de conspiraționiști, de susținătorii teoriei blatului, de cei cărora totul trebuie musai să le pută, de cei care simt nevoia patologică de a pune dejecții pe raza de acțiune a ventilatorului.
”V-am zis eu că o să fie blat, că se termină egal, că suntem o nație de nenorociți, fără coloană, fără… bla, bla, bla…” Ați văzut și voi curgând tot felul de inepții, multe scrise într-o română aproximativă, altele debitate de Mițe Baston care până mai ieri urlau la trântorul din casă să mai lase privitul la meci, iar azi au devenit experte.
Pe cale de consecință, am închis repede Facebookul, dintr-un soi de instinct de conservare, de protejare față de cei pe care nimic în viață nu îi mai bucură. Sunt toxici, deci de evitat.
Să trecem la partea frumoasă. Mă încumet să vă spun ce mi-a plăcut până acum la acest Campionat European de Fotbal, EURO 2024
Nu aveam nici cea mai bună națională, nici una care să se facă de râs. Parcă mai ieri ne aducea Burleanu un Cristoph Daum, de ne băteau și copiii din curtea școlii. Sper ca acum Burleanu să nu se ”împăuneze” cu meritele unei generații, ale unei școli de fotbal marca Hagi, plus alți câțiva băieți talentați proveniți de la alte școli.
Este meritul lui Edi Iordănescu pentru că a reușit să creeze o echipă, să o mobilizeze. Am văzut naționale cu ”staruri” galonate și plătite cu bani grei, care nu sunt echipe. Edi a reușit până acum să ne arate că se poate cu suflet și cu mobilizare.
Să nu uităm că România a terminat grupa de calificare pe locul 1, cum la fel a terminat și grupa de la Euro. Am avut noroc? Da, am avut și așa ceva, dar norocul ni-l mai facem și noi, atunci când la greu avem reacție, atunci când nu cedăm. Amintiți-vă cum în calificări am fost dominați copios de Elveția, conduși cu 2-0, iar reacția de final a fost exemplară… 2-2, de nici nu știau ce i-a lovit în aroganță.
Puteau mai mult în grupa de acum? Habar nu am, poate că da, cum la fel de bine, azi, puteau fi în autocar sau în avion, în drum spre casă. Uite că sunt acolo, cu o victorie, o înfrângere și un egal, pe primul loc. Dacă ceilalți din grupă erau mai buni, dacă puteau mai mult, ar fi fost ei pe primul loc. Dar nu sunt.
”Lăsați cheia în contact și motorul autocarului pornit, că nu stăm mult la Euro”, spuneau glumeții, inteligenții, prefecții care în viețile lor, în carierele lor profesionale, ”excelează”. Uite că mai stăm puțin, măcar până marți seara, când urmează să jucăm cu Olanda. Și dacă mai stăm și după? Doamne ajută!
Dar, indiferent dacă mai stăm sau nu, ceea ce s-a obținut până acum este o performanță de care zic că trebuie să ne bucurăm. Au ieșit românii pe străzi. Ați văzut ce înseamnă? Dacă am conștientiza că putem să ieșim la fel de mulți și la necaz, nu doar la bucurie, atunci cei care își bat joc de noi ar trebui să se teamă.
Cel mai mult și mai mult, chiar mai mult decât calificarea naționalei în optimi, m-a bucurat atitudinea românilor prezenți în Germania
Cred cu tărie că avem cea mai frumoasă galerie de la Euro, cea mai mare și cu un comportament exemplar. Cântă, dansează, încurajează, se comportă civilizat. Nu am văzut să fi fost implicați românii în altercații cu forțele de ordine, așa cum am văzut că au făcut sârbii, spre exemplu.
Cred că toți aveam nevoie de aceste momente, de confirmarea că suntem o națiune civilizată, o națiune frumoasă și veselă, chiar dacă mulți au plecat în căutarea unui trai mai bun. Cândva, se vor întoarce și se vor comporta așa cum o fac acum la Euro 2024.
I-am văzut ieri, în tribune, amestecați cu suporterii slovaci, neintrând în conflict nici în momentele mai tensionate ale meciului. La final s-au îmbrățișat, au râs, au cântat și s-au bucurat împreună.
Nu, nu a fost blat, asta dacă ați văzut meciul, dacă ați văzut ocaziile. Faptul că pe final echipele s-au menajat a ținut de strategie, de mințile sănătoase care au înțeles că scopul nu este obținerea unei victorii care să îl facă mândru pe Gigel conspiraționistul sau Mița păreroloaga. Scopul a fost calificarea în optimi, fără ca la final să riști prostește și să pierzi totul. Calcule, strategie, logică… greu pentru unii, ușor pentru cei care știu să își seteze un obiectiv, conștientizând că nu suntem nici cei mai buni, nici cei mai slabi. Bravo, Edi! Suntem într-o competiție, cu mai multe etape, nu la un concurs la care să avem în vedere să nu cumva să lezăm ”preacorecții” de pretutindeni.
Învățați-vă copiii să iubească România!
Mesajul a venit și de la Ploiești (foto credit Dragoș Măchițescu), dar l-am văzut și în alte imagini din țară sau de afară.
Îmi place mult și cred că este esența atitudinii pe care trebuie să o avem, dacă vrem să avem un drum mai departe, dacă vrem să fim respectați.
Cred că am ajuns la nivelul de civilizație la care să nu mai fim priviți cu dispreț, atât timp cât oferim respect pe unde mergem. Nicio națiune nu este perfectă, dar acum arătăm ca una de care să nu ne fie rușine, ba din contră.
Performanța de până acum la euro este în bună măsură datorată și atitudinii suporterilor de pretutindeni, iar acesta este cel mai mare câștig. Au simțit-o și jucătorii naționalei și observați cât de mult îi motivează, cum le completează munca și calitățile sportive.
Scoateți borna de la acumulatorul autocarului naționalei! Ne grăbim undeva? Fotbalul e doar un sport, iar de câștigat am câștigat deja ce era mai important: RESPECTUL.
Frumos spus,Frumos comentat!
Macar de am invata ceva din asta!
„Am văzut naționale cu ”staruri” galonate și plătite cu bani grei, care nu sunt echipe. ” Sa nu uitam ca nationala Frantei s-a calificat dand un (1) gol (si ala din penalty).