În urmă cu vreo 10 zile mă pregăteam să plec în concediu. De data aceasta, comparativ cu anii precedenți când voiam marea, acum așteptam cu nerăbdare să ajung ca să… beneficiez de apă caldă în primul rând. Și tare bine a fost!
Odată ajunși în locul nostru „de mare”, adică la Kavarna în Bulgaria, în loc să aruncăm bagajele în cameră și să fugim la plajă, le-am aruncat și ne-am grăbit la… duș! Deh… ploieșteni, ce să facem?!?! Descoperisem, la propriu, apa caldă! 😊
Și ne-am bucurat de apă caldă vreo… patru zile întregi!
Știți cum se duc românașii noștri la „olinclusiv” și își pun farfuriile cu vârf? Așa și noi cu apa caldă… Spălat pe dinți cu apă caldă, spălat pe față doar cu apă caldă, spălat pe mâini cu apă caldă. De dușuri nu mai spun… câte 3 pe zi.
Și, după 4 zile de huzur, într-o dimineață călduroasă, un zgomot ciudat ne-a atras atenția. Se auzea ca și cum țevile ar fi făcut gargară. Ca niște vajnici ploieșteni pățiți ce suntem, am recunoscut imediat zgomotul și ne-am repezit la robinet. Am ridicat de el și… nu a venit apă pe țeavă! În acest timp se putea auzi ultima „gâlgâială” a țevilor care rămâneau fără apă. Așa ceva părea desprins dintr-un film prost de comedie.
Citește și: Jurnalul ploieșteanului fără apă caldă – ULTIMA ZI…
Și au urmat celelalte zile de concediu în care ne-am dat seama că se putea și mai rău decât e la noi la Ploiești. Până în ultima zi a concediului nu am avut apă deloc. Iar când zic „deloc” e deloc. Adică proprietarii aparthotelului unde eram cazați au adus în camere butoaie cu apă pentru toalete. La modul ăsta a fost de grav!
Noi, pentru că eram mulți și aveam două băi, am mai cerut un butoi. Și bine am făcut! Bineînțeles că nu a ajuns unul singur… bineînțeles că nici două nu au ajuns, așa că, ne-am trezit în scurtă vreme că luam apă din piscină cu butoaiele ca să avem în camere. Norocul a făcut că le-am putut căra cu liftul. Dacă nu aveam nici lift… nu vreau să mă gândesc ce ar fi ieșit. Cam așa am petrecut concediul ăsta la mare la bulgari…
Ce s-a întâmplat de fapt? Nu numai la noi sistemul este vechi, neîntreținut și cedează. Se pare că și la ei este la fel. Numai că la ei a cedat o conductă de apă cu totul. Adică timp de 3 zile a rămas fără apă o jumătate de stațiune, nu vă închipuiți că doar hotelul nostru a avut probleme.
Apa a venit exact în ziua în care noi am plecat. Știind că acasă încă nu avem apă, am profitat și, înainte de plecare, ne-am bătut din nou pe dușul de la cazare.
Deci, din punct de vedere al apei, am văzut că se poate și mai rău ca la Ploiești.
Pe de altă parte, pe drumul spre casă, am întâmpinat altă problemă: „Mama, pe ușa blocului scria că apa caldă e oprită de la 1 august la 1 septembrie. A trecut 1 septembrie. Deci avem apă caldă???”, m-a întrebat unul dintre copii.
Citește și: Jurnalul ploieșteanului fără apă caldă – au trecut trei săptămâni. Oare cât mai putem „duce”?
Ce să-i spun? I-am zis că, din păcate, nu avem încă apă caldă. „Păi… dar a scris 1 septembrie! De ce a scris 1 septembrie dacă nu au dat drumul pe 1 septembrie?!!?!?”.
Aceasta a fost o întrebare pertinentă, de copil. Este însă o întrebare pe care ar trebui să o adresăm și noi, adulții: De ce scrii 1 septembrie dacă nu respecți termenul? Nu discutăm alte aspecte acum. Doar atât!
A început anul școlar iar noi nu avem apă caldă. Probabil nici căldură nu vom avea când va trebui. Eu m-am întors din concediu și, din păcate, așa cum mă așteptam, încă mai am de scris la jurnalul ăsta… Oare până când?
