Preafericirea Ta Victor Ponta, întâi stătător asupra celei mai oneste, muncitoare şi responsabile alianţe politice pe care a avut-o România de la doctor Petru Groza încoa! Singura noastră rază de speranţă în lupta cu gargaragiul cu şase case pe numele lui şi nu ale nevestei, propagandist ordinar care minte cum respiră, şef peste o cloacă de penali… Peste astea şi neamţ la origini!

Primul nostru campion în lupta cu taxele!
Protector al pensiilor şi ajutorului social!
Singurul nostru candidat descoperit, şi nu acoperit!
Pe scurt: Unicule şi Irepetabilule!
Mesia!
Nu te supăra că te întreb: cine… (biiip) mea?, care otreapă vândută a îndrăznit să pună poza martirului ortodox Arsenie Boca pe spatele posterului care conţinea sacrosanctul “Victor Ponta Preşedinte”. Ei ştiu că ăsta s-a opus Înaintaşilor care au realizat Canalul Dunăre-Marea Neagră, măreaţă realizare a oamenilor muncii pe care Domnia Voastră îi reprezintă astăzi cu atâta galantomie? Păi ce mizerie mare e asta?!
Cum să pui un martir al rezistenţei anticomuniste alături de Numele Dumneavoastră, Unicul şi Adevăratul continuator al şirului de mari figuri ale comunismului ştiinţific şi socialismului românesc dintre care, cu umilinţă şi smerenie, îndrăznesc să-i menţionez pe: Ana Pauker, Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu. Ha? Cine? Mama lui de subversiv!
Soarele nostru, până iei măsurile care se impun, iată un scurt pasaj din biografia martirului, ca să-ţi dai seama cât de mult rău îţi poate face atât Domniei Tale, cât mai ales puternicei alianţe doctrinare pe care ai construit-o pentru salvarea României!

Din activitatea complet antisocială a numitului Arsenie Boca:
“(…) A fost arestat prima oară în iulie 1945 la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea şi anchetat la Râmnicu-Vâlcea, transferat apoi la Siguranţa Generală din Bucureşti. Din dosarul de urmărire a Părintelui Arsenie Boca reiese că a fost eliberat din arestul Siguranţei Generale din Bucureşti în jurul datei de 30 iulie 1945, la ordinul Ministrului Afacerilor Interne, acuzaţiile care-i fuseseră aduse fiind complet nefondate. În continuare, a fost urmărit şi supraveheat până la sfârşitul vieţii.
Părintele a mai fost arestat şi anchetat la Făgăraş şi Braşov în 1948. În noiembrie 1948 a fost mutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, judeţul Hunedoara. În 1951 a fost luat de la mănăstire şi trimis pentru mai mult de un an în lagărele de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În noiembrie 1955 a fost iar arestat şi anchetat la Timişoara. Apoi închis la Jilava şi Oradea, de unde a fost eliberat în aprilie 1956. În 1959 a fost scos abuziv din monahism şi i s-a interzis să slujească la altar (…)”.