Rock-ul românesc din perioada comunistă a fost puternic influenţat de cenzura impusă de nomenclatura partidului unic. Curentul muzical a cunoscut diferite etape de evoluţie, în funcţie de viziunea dictaturii cu privire la izolarea sau deschiderea ţării faţă de occident. Există astfel două etape de evoluţie, una până la sfârşitul anilor 70 şi cealaltă după acest moment, când a început presiunea regimului politic.
Muzica rock şi-a făcut apariţia în lumea muzicală din România la începutul anilor 1960. Timp de aproximativ 15 ani a evoluat într-o relativă legătură cu ceea ce se întâmpla în domeniu pe plan internaţional. La finele anilor şaptezeci, muzica rock românească a intrat într-o criză provocată de ruperea de contextul muzical extern, sub presiunea tot mai mare din partea regimului politic. Astfel, deceniul ce a urmat a fost mult mai slab ca realizări, desincronizarea de producţiile realizate în afara graniţelor ţării obligând muzicienii români la un recul din punct de vedere muzical.
Ramura metal a fost atinsă doar superficial de formaţiile româneşti în anii 1980. De asemenea, muzica punk românească a fost foarte slab reprezentată în România socialistă. Primele grupuri româneşti care au experimentat muzica rock au fost formaţii de liceu sau studenţie care, în lipsa unui peisaj muzical propice şi a unor intenţii coerente, nu s-au impus şi au dispărut relativ repede. Au reuşit să se menţină, totuşi în activitate formaţiile Uranus, Pioneers, Phoenix (1962), Cometele (1962), Entuziaştii, Sfinx (1963), Olympic '64, Sideral, Sincron (1964).
Activitatea acestora este foarte puţin cunoscută mai devreme de sfârşitul deceniului respectiv, datorită lipsei unor materiale discografice. ”Scenele” muzicii rock în România Grupurile de muzică rock erau numite în această perioadă „formaţii de chitare electrice”, cuvântul rock fiind interzis de către regim. Muzica rock se reprezenta pe două „scene”: cea oficială, la televiziune, în studioul de înregistrare, unde aveau loc multe restricţii cum ar fi ascunderea pletelor cu agrafe sau chiar tunderea forţată şi evitarea unei costumaţii şi cea underground, în cluburi şi localuri, la concerte, unde politica oficială era abandonată, de multe ori chiar ironizată şi hulită.
Momentul decisiv pentru popularizarea muzicii rock în România a fost difuzarea filmului britanic Tinerii (The Young Ones, 1961), care relata obţinerea succesului de către o formaţie de ”chitare electrice”. În film apăreau cântăreţul Cliff Richard şi formaţia The Shadows. Pornind de la sonorităţile la modă, în primii câţiva ani de rock românesc a fost imitată muzica formaţiilor britanice de muzică rock and roll, iar mai apoi de muzică beat. Se cântau versiuni cover ale pieselor acestora, fie în limba originală (engleză), fie traduse în limba română. Pe atunci regimul era tolerant în această direcţie, permiţându-se ca 20% din repertoriul prezentat în concerte să nu fie în limba română. Direcţia oferită de The Shadows la începutul deceniului a fost continuată prin evoluţia grupurilor The Beatles şi The Rolling Stones, care au fost adoptate imediat de publicul român.
Citeste mai mult: adev.ro/nxupvq
