Miercuri, 4 martie, sirenele vor răsuna în toată țara, ca parte a unui exercițiu de alarmare a populației. În contextul războiului din Iran, care a ajuns până în interiorul spațiului Uniunii Europene, se naște întrebarea: cât de oportun este un astfel de exercițiu?
UPDATE Exercițiul de alarmare a fost amânat. Detalii aici: Exercițiul „Miercurea Sirenelor” a fost amânat. DSU: „E nevoie de o informare publică mai amplă”
Te trezești, bei cafeaua și deschizi televizorul: SUA și Israel au bombardat Iranul. La rândul ei, armata de la Teheran a atacat zece țări, majoritatea din Orientul Mijlociu, dar și o bază militară britanică din Cipru, stat membru al Uniunii Europene.
Te urci în mașină, asculți radioul. Știre: baza militară NATO de la Deveselu a ridicat nivelul de alertă din cauza escaladării conflictului militar din Iran.
Ajungi la muncă. În pauza de masă, discuții aprinse între colegi: ce-or face românii blocați în Dubai? Se mai știe ceva de elevii care nu pot reveni în țară, la părinții lor?
La intrarea în bloc, te abordează vecinul. ”Chiar o să fie motorina 10 lei litrul? Mi-aș face plinul la mașină. Tu ce zici?”.
Ajungi acasă, te „dai” pe Facebook și TikTok. Pisicile năzdrăvane și influencerii au dispărut. Acum algoritmii îți inundă feed-ul cu imagini apocaliptice și statistici cu victime ale războiului. Starea de panică mondială nu are cum să nu te afecteze.
Mâine o iei de la capăt, bombardat cu aceleași informații. Doar că, la ora 11:00, vei auzi sirenele. În acest context câți dintre noi vor rămâne calmi, știind că este doar un exercițiu al ISU? Și la ce ne folosește, având în vedere dacă autoritățile ne spun că ”cetățenii sunt rugați să trateze semnalele sonore ca parte a exercițiului și să își continue activitățile în mod normal”.
În țările civilizate, în cadrul unui exercițiu similar, cetățenii știu că trebuie să se refugieze în adăposturi. La noi, acestea nu există sau sunt depozite pline cu murături.
… sau reteta de panica .
Dupa cum ati aratat intr-un articol recent, 2 adica DOUA adaposturi – si acelea private – sunt functionale in Ploiesti. Atunci, sa ne intrebam ca nerozii : „cui bono ?” Detinatorul raspunsului este unul singur, dar este mester in abureala.
Bun!
Avem o situație reală. Sună alarmele.
Și noi știm ce ar fi cel mai sigur pentru noi să facem? Cum ar trebuii să acționăm să fim în siguranță? Incotro ne îndreptăm dacă ne aflăm în momentul acela în nu știu ce zonă a orașului?
La ce distanță de RAFINĂRII am fi în siguranță?
Ne îndreptăm spre clădirea Consiliului Municipal, fosta Primărie?