În Ploiești, persoanele cu dizabilități par să fie o prioritate pentru primar doar atunci când servesc drept „decor” în campanii de imagine sau ca masă de presiune în Consiliul Local. Un exemplu a fost ședința în care s-a adoptat hotărârea privind achiziția de tramvaie. Însă, când vine vorba de protejarea reală a acestor cetățeni vulnerabili, prin identificarea unor soluții legislative pentru păstrarea scutirilor de impozite, administrația ridică din umeri și invocă sec: „Așa e legea”.
Nu am văzut niciun demers al primarului prin care să invite la discuții reprezentanții persoanelor cu dizabilități pe baza modificărilor legislative sau să ceară guvernanților protejarea acestei categorii.
Comparația care stârnește revolta:
La Ploiești: O armată de funcționari nu a găsit soluții legale pentru menținerea scutirilor de impozite pentru persoanele cu handicap grav și accentuat.
La Ion Creangă (județul Neamț): O comună a demonstrat că, acolo unde există voință politică și empatie, cadrul legal permite protejarea acestor oameni.
Diferența? O administrație căreia îi pasă de comunitate versus una care doar mimează grija.
Îl felicit pe Cătălin Mortoiu pentru dârzenia cu care luptă. El a demonstrat un adevăr crunt: sub aceeași lege, tratamentul depinde exclusiv de calitatea și de voința celor care conduc.
P.S. După ce reprezentanții partidelor aflate la putere (PSD, PNL, USR, UDMR) au îngreunat viața persoanelor cu dizabilități prin reglementările susținute la nivel național, vom asista, odată cu începerea sesiunii parlamentare, la un concurs de inițiative populiste. Vor încerca să ne arate cât de „preocupați” sunt, deși realitatea din teren îi contrazice.
Observatorul Prahovean a publicat un ampluc articol pe acest subiect aici: Impozite pentru persoanele cu dizabilități din 2026: lupta unui părinte din Ploiești și exemplul comunei Ion Creangă
