Ploieștiul, deși cu un potențial economic fantastic, nu diferă cu nimic de oricare altă urbe, în sensul în care are două tipuri de nevoi: primare și de dezvoltare. Undeva, din neatenție, ploieștenii care s-au ”obosit” să iasă la vot la alegerile locale s-au păcălit. Abia acum se vede cum un slogan spunea totul despre ceea ce poate primarul ales.
Sătui de incompetenți care și-au bătut joc de Ploiești, dar și fără o alternativă serioasă pentru fotoliul de primar, ploieștenii care au votat s-au orientat în decizie spre un primar care părea să fi făcut ceva treabă pe aici. Un stadion, câteva blocuri izolate termic, un domeniu public îngrijit, câteva parcări prin cartiere. Măcar toate acestea făceau diferența față de ce i se oferise orașului în mandatele altora. Pe cale de consecință, votul majoritar s-a dus către Andrei Volosevici.
Erau cunoscute deja ieșirile nervoase ale acestuia la adresa angajaților din primărie, anormale în condițiile unor raporturi de muncă civilizate, dar apreciate de unii care considerau că nu se poate altfel cu unii care nu-și fac treaba. Se pune întrebarea logică: oare așa se comporta cu cei care nu-și făceau treaba sau cu cei care nu-i făceau pe plac? Pentru că una e să nu dai curs unor solicitări nu tocmai în regulă (vezi cazul directoarei economice a primăriei) și alta e să nu vrei să îți faci treaba, pentru că ești un funcționar indolent, care ar trebui apostrofat. E drept că ”apostrofarea” nu presupune țipatul isteric la cel vizat, ci măsuri administrative, coercitive unde este cazul, dacă angajatul nu este în regulă.
Ne întoarcem la sloganul preferat din campania lui Andrei Volosevici: ”Fac administrație la firul ierbii”
Pare ceva pe placul celor care așteaptă de la un primar să se implice, să pună osul la treabă, să rezolve nevoile urbei. Până la un punct chiar funcționează, dar în privința micilor disfuncționalități, cu o condiție: să nu transformi asta în circ electoral ieftin (vezi cazul angajaților primăriei, convocați (voluntari le spun unii), cu noaptea în cap, să dea cu mătura într-un oraș infect).
”Administrația la firul ierbii” nu funcționează în cazul marilor proiecte, acele inițiative administrative care să ridice nivelul unei comunități, care să îi rezolve marile nevoi. Acolo este nevoie de viziune, de capacitatea de a suda un colectiv, nu de a amenința în stânga și în dreapta, de a dezbina prin intimidare. Pentru așa ceva este nevoie de un lider. N-a fost să fie, iar criza apei calde o demonstrează.
Cumva, Ploieștiul va avea din nou un serviciu de termie, dar nu era necesar să treacă printr-un disconfort de trei luni, printr-o stare de stres atât de mare, de imposibilitatea ca jumătate din populație să își asigure igiena corespunzătoare.
Andrei Volosevici nu este singurul vinovat!
Vinovați sunt toți cei care au ignorat problema, deși era evident că aici se va ajunge. Sunt vinovați și cei din CJ, dar și cei din Primărie și din Consiliul Local. Până să intre în conflict cu ei, cei din CL stăteau ca ghioceii. Abia acum au prins curaj să riposteze. Interesul lor a fost politic, nu cel al comunității. Le va fi foarte greu să explice asta electoratului, în cazul în care vor avea îndrăzneala să o facă.
Ploieștiul a pierdut sume uriașe pentru că nu a depus proiecte. Primarul era prea ocupat cu ”administrația la firul ierbii”, iar el e cel care ar fi trebuit să dea tonul. De la el plecau inițiativele, dacă era cazul. N-a fost…
Așa se face că, după ce a pârjolit și puțina iarbă din administrația publică locală, Andrei Volosevici a ajuns să facă ”administrație la pământ”. Când ai obiective mici, realizările sunt pe măsură. Este doar o constatare. Rezultatele vorbesc, așa că dacă făceam astfel de aprecieri în urmă cu doi ani poate le-ați fi considerat subiective. Ca tot ploieșteanul, am sperat… Aici e vina noastră.
Astăzi, depășit de situație și imposibil de reconciliat cu cei cu care ar fi trebuit să facă echipă, actualul primar a rămas înconjurat de doar câțiva sinecuriști, care să mai pape și ei ceva din puținul realizărilor sale (vezi cazul Răzvan Lungu).
Criza apei calde va trece măcar pentru o perioadă. Este posibil să urmeze criza apei potabile, oarecum după același tipar ar indolenței administrative. Vor mai urma și altele, pentru că nu ai cum să ajungi la rezultate diferite cu aceeași indivizi pe care îi schimbi între ei pe posturi.
Poate vom avea promisul spital municipal (terminați cu râsul!), dar va veni momentul în care să discutăm de ce se insistă cu um mega-împrumut de la Banca Mondială, care va apăsa și mai mult pe bugetul local, când există variante de finanțare prin proiecte. Dacă îți ridici privirea de la pământ, apoi treci de firul ierbii, vei avea șansa să vezi mai sus de atât. Doar să vrei și să demonstrezi că și poți. Sincer, nu ne pasă de succesul unui primar, indiferent de cum se numește și de la ce partid este; ne pasă doar de normalitatea acestei comunități, care momentan este grav afectată.
