Citind jurnalul lui Cristi, ne încearcă acea notă de invidie că nu am avut și noi o variantă a lui în vremea copilăriei noastre. Este adevărat că altele erau timpurile atunci și ne bucuram, din plin, de natură, de jocurile pe-afară, de dulcele de duminică etc., etc.
Pentru cei șase năzdrăvani, amintirea taberei de la Padina va fi una care-i va însoți mult timp. Pe alocuri, poate că le-a părut greu să fie departe de răsfățul părinților, gadget-uri și confortul de acasă. Pe de alta, însă, au descoperit că viața, chiar și la vârste fragede, poate fi și altfel. Că eroi pot fi chiar ei, că se pot cățăra pe pereți, că pot vedea lumea de sus, că se pot „lupta“ cu arcurile, vâna cu praștiile, că-și pot monta un cort sau că vor avea idee cam cum să-și aprindă focul sau ce să-și pună într-un rucsac de drumeție, și nu numai.
Și avem promisiunea din partea ghidului Cristi Minculescu că astfel de tabere va mai organiza! Să vedem însă cum a fost momentul despărțirii.
Urmare de AICI
„E ultima zi de tabără! A început deja răsfățul și, deși a sunat ceasul, unii mai trag de timp. Azi nu ne mai grăbim. Cei mai vioi se mută cu telefoanele pe canapelele din hol, unde bate soarele. Stau ca „șopârlele“, întinși la soare. Coborâm și masa este deja pusă, așa că ne bucurăm de micul dejun. Strângem bagajele din cameră pentru a o elibera și le coborâm în hol.
Azi vizităm Peștera Ialomiței și, după, ne oprim la clătite sau vată pe băț.
Mergem înșirați pe tot drumul. Azi suntem relaxați. Se vede că e sfârșit de săptămână, Padina devine mai aglomerată, mai agitată.
Pe drum, trag cu ochiu’ și cu urechea la „teroriștii“ mei dragi și văd că-s cam nostalgici. Trecem de intrarea în Vărăria Mică unde au fost ieri vedete și parcă mai vor o tura, dar nu îmi spun, doar aruncă priviri. La Peșteră începe să fie agitație, că doar așa e în fiecare weekend, mai ales pe timp de vară și de vacanță.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
