Cum am ajuns de la salonul Monalisei să scriu la Observatorul Prahovean

În așteptarea sfârșitului pandemiei, observatorulph.ro inaugurează o rubrică dedicată experiențelor de călătorie atât în țară, cât și ”afară”. Astăzi publicăm cum a ajuns cel mai nou colaborator al observatorulph.ro, Corina Mitea, în echipa noastră.

4 februarie 2021 (plin lockdown de călătorii, pandemie, depresii… de-astea). Îmi fac programare la salon. Clar șuvițele mele albastre nu-mi ajutau deloc neuronii! „Vreau să mă faci roz!”, i-am spus Monalisei, la care merg de vreo 5 ani, de când m-am mutat în Ploiești. „Dar ce nemulțumire ai tu de te tooot răzbuni pe părul tău?”, mi-a replicat ea cu ochi iscoditori. „Mă plictisesc, nu mai îmi place ce văd în oglindă, m-am săturat să stau în casă și să cresc copii!”, le-am aruncat dintr-o suflare.

„Hmmmm, asta nu e de bine! Tu în interior ai o nemulțumire. Poți să îți chinui părul cât vrei și tot nu vei avea un rezultat satisfăcător. Fă ceva! Fă ce îți place și… părul tău nu va mai suferi atât, săracul!”, mi-a spus pe un ton glumeț.

Bun, clar avea dreptate. Dar una e să zici, alta e să faci. Măcar primul pas, cel spre conștientizare, făcuse făcut…

Am studiat câteva zile oferta de cursuri de calificare din Ploiești. Suna bine „consilier vocațional”. Dau un mail și întreb. Cursul începea în martie. OK, îl fac, dar… ce fac după? Ce aș putea? Voluntariat? ONG-uri… un domeniu prea puțin cunoscut. Lasă, văd eu. Ceva o ieși… Bine măcar că sunt roz în cap. Parcă îmi vine să zâmbesc puțin dimineață când mă uit în oglindă. „Rozul o să îți dea putere, și tu de asta ai nevoie!”, îmi spusese Monalisa după cele mai bine de 2 ore petrecute pentru transformarea albastrului șuvițit în roz fuchsia.

17 februarie 2021 (același plin lockdown de călătorii, pandemie, depresii… de-astea). Măcar eram roz…

Ritualul de dimineață: cafea, țigară, trimis copil la școală, apoi scroll pe știri. „Observatorul Prahovean angajează reporteri” mi-a sărit în ochi. Și mi-am adus aminte de Monalisa: „Fă ceva! Fă ce-ți place!”. Păi mie îmi place să călătoresc, să educ copii și să scriu. De când cu pandemia, mai ușor cu călătoriile, copii educ deja vreo 3 din dotare, iar de scris… da, asta îmi lipsește! Bingo!

Am trimis mail cu o scurtă prezentare, deși nu eram sigură că termenul de „reporter” este ceea ce caut. Adică ei căutau, nu neapărat și eu. Dar, ce aveam de pierdut?

A urmat un schimb de mailuri, și stabilirea unei întâlniri pentru data de 19 februarie.

19 februarie 2021 (același plin lockdown de călătorii, pandemie… dar parcă fără depresie)

La 10.22 intram pe ușa redacției și ieșeam după aproximativ o oră.

Concluziile întâlnirii:

Atmosferă relaxată, oameni „compatibili”, la prima vedere premisele sunt excelente (din punctul meu de vedere). Se întrevăd zorii unei colaborări reciproc avantajoase: Ei mă lasă să scriu, eu… îi las să mă plătească.:))

Cât voi scrie? Eu sper că atât cât mă va ține tastatura. Sunt eu ce caută ei? Sunt ei ce caut eu? Vom vedea în timp. Hai, să avem succes!

 

 

 

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău